Scrisoarea tatii
Fiule, fiule, lungă e calea . . . Ca-n basm pân-la tine sunt mări și țări, trenuri, păduri, jandarmi și ocări, și stele ce nu ne știu jalea. Dorul de tine mi-e așa, ca o furcă proptită cu dinții în beregată.
Zodie
N-am zi de naștere / ca să-mi colind, nici zi de înviere / să-mi plâng moartea. Mă știu din începuturi / și-am să pier cu soarele odată, / ca bulgăre de jar pe colț de cer, privind nestânjenit în ochi de tată.
Cea mai frumoasa floare
Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare O intreba in soapta intr-o zi Din insule pierdute-n departare? Cea mai frumoasa floare! Un an intreg corabia cu panze In insule opri si stranse-n ea Morman de flori caci fiecare floare
Blestem de dragoste
Când ți-o fi lumea mai dragă, să-ți pice dreapta beteagă și s-ajungi, la cap de pod, cerșetor, slut și nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviștină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ți versul ca buhaiul,
Clopot de aur
Mamă, clopotul de aur nu m-a sunat, pasărea de aer încă nu m-a cerut deși mă doare sângele și nordul meu se desfrunzește. Trec ostenite sunete prin noapte Și cântăreții vinului stau treji
Ca să farmec odată o femeie
Ca să farmec odată o femeie, am dus-o la un meci de rugby. Ne-am despărțit repede, cast și demn. Ca să mă împac cu alta, i-am citit o noapte întreagă Nasul lui Gogol. Într-atât mă înhiba amintirea lecturii lui Raicu, de pe vremuri, încât ceea ce i-am citit a tras-o la un somn bun pe-un colț de pernă, lângă umărul meu. Să citești la trei dimineața Nasul, singur, cu glas tare, ca o sfidare a somnului iubitei, e o situație din