Ultima scrisoare
Sfarsitul a venit fara de veste...
Esti fericita?...Vad ca porti inel!...
Am inteles...Voi trage dunga peste
nadejdea inutila...Fa la fel!...
Nu, nici un cuvant, nu spune ca-i o forma
cunosc insemnatatea ei deplin...
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
eu insa in fata normei nu ma inchin
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limba,
Ce cu-a turmelor pasune, a ei patrie s-o schimba,
La pământ dormea tinandu-si capatai mana cea dreapta;
Dara ochiu,-nchis afara, inlauntru se desteapta.
Vede cum din ceruri luna luneca si se coboara
Si s-apropie de dansul preschimbata în fecioara.
Inflorea cararea ca de pasul blandei primaveri;
Ochii ei sunt plini de lacrimi de umbra tainuitelor dureri;
Pe un fotoliu
Pe un fotoliu verde, leneș,
Ședeai cu pantalonii roșii,
Cu mâinile atârnătoare
Visând bărbații domni, frumoșii...,
Erai un puls atât de leneș,
La putred trup atât de caldă,
Că-n mâinile-ți atârnătoare
Odaia gingașei iubiri
Si iata c\'am venit, de foarte de departe,
tot neamul meu se stinse, vlastarele sunt moarte.
Am mostenit conacul cel vechi, argintaria,
si stema casei noastre: vesnicia.
La praznicul Enigmei, când visinii serbeaza
o ora anumita, m\'am hotarât sa intru,
sperând sa fii acolo, la ora ceea, treaza,
Va trebui
Va trebui să privim cu alți ochi.
Ei bine!
Cei mai bătrâni dintre noi
au câte două sau trei
și unii chiar câte patru perechi de ochi
pe care i-au dosit prin cufere, prin poduri
Și scotocesc prin lucrurile vechi
și calcă în picioare fotografiile vinete,
Ea, ca un diamant
Ai fost vreodată
atît de bucuros încît
să te doară?
m-a întrebat ea
și venele cîinelui au sclipit
și cîntecul din mine
a fost sudoare
și ea a zis: bucuria intensă