Sărbătoare

Paște

Urări și poezii de Paște — „Hristos a Înviat!” — pentru familie și prieteni. Mesaje calde despre Înviere și masa de sărbătoare.

Vezi poeziile Urări gata de trimis ↓

Poezii: 20
Urări: 15
Clasici: 9

Poezia aleasă

Curățenie de Paște

A pus covorul pe inima mea Și cu-o bătaie îl scurura Am ridicat-o, încet, tam-tam-ul Inimii mele curăța geamul Și respiram. La bursă, crahul Din acțiune ștergea ștergea tot praful Albul ștergea oul pe dinlăuntru Și galbenul, purul, ștergea trecutul Totul se învârtea. Atleții Melancoliei albeau pereții Și luna, luna Era flacăra Lui Lună, tu, întotdeaună !

de Ion Stratan

Lungime

Autori

Ton

19 rezultate

Poezii

Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Înviere de toate zilele

O înviere e pretutindeni, pe drum și-n lumina deșteaptă. Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat ca fântânile din imperiul lutului. Trecătorule, oricine-ai fi, ridică și tu peste mine mâna ta dreaptă. Astăzi n-o să mai cert nici o ființă, nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele. Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii ? Rugăciunea de-atâtea ori începută mi se sfârșește și zic : Tată, te iert că-n adânc m-ai semănat între brazdele lumii. Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. Flori peste fire de mari îmi luminează din larg – aureole pierdute pa câmp de sfinții trecutului.

Poezie întreagă · Clasici

Înviere

În azur se simt întoarceri. Vînăt fum de vreascuri ude S-a întins în tot orașul. Undeva un zbor se-aude. Sus cocorii desfășoară Ieroglife din Egipet. Dacă tîlcul l-am pricepe Inima ar da un țipăt. În copaci prin vechi coroane Seve urcă în artere: S-ar părea că-n țevi de orgă Suie slavă de-nviere. Muguri fragezi sfarmă scoarța, Solzi și platoșe, găoace. Grav miracolul ne miră Cum începe, cum se face. Fiece sămînță-nalță De pe un mormînt o piatră. Suferința are-un cîntec Și nădejdea are-o vatră.

Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Flori de paște

La Palermo La Palermo, primăvara, Trandafirii urcă scara. Liliacul alb roșește Când sărută Dintr-o cută Sânul ce-l adăpostește. Prin grădini a pus o fee2 Gardurile-n azalee3, Casele învolburate În ciorchine De glicine Pe balcoane aninate. Dimineața ideală Râde-n floarea de migdală, Tinerețea stă în cale, Întrupată Într-o fată Cu un coș de portocale. Vin, Bălcescule, din somnul Adormiților în Domnul, Să vezi firea cum renaște: Totul cere Mângâiere Pentru florile de Paște. Unde ești, în care floare Clipa ta nemuritoare Și-a luat ființă nouă? Care plantă Elegantă Poartă sufletu-ți în rouă? Căutând urmele tale, M-am oprit la Monreale. De sub vechile morminte Se ridică Plin de frică Crinul, floarea cea cuminte.

Poezie întreagă · Clasici

Înviere

Mi-e trupul sarpe rupt in doua de legea Ta: si-a zvircolit chemarea pina-a asfintit durerea a-mpletit cu roua coroana de-nrosiri si spini pe fruntea rugii mele noua c-un singur trup si lacrimi doua Imi creste, sumbru, din ruini un epitaf de amintiri - rugina vrerilor de noapte pierdute-n sure prafuiri ca inchinarea unei toamne -Sa strig in lespede de soapte c-am inviat in Tine, Doamne?

Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Hristos a înviat!

Hristos a înviat! Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! Îți simți de lacrimi calde ochii uzi Și-n suflet parcă serafimii-ți cântă De câte ori creștine o auzi. Hristos a Înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în Adevăr; În poienița-n care zburdă cerbii, În florile de piersec și de măr. În stupii de albină fără greș, În vântul care suflă mângâios În ramura-nflorită de cireș Dar vai, în suflet ți-nviat Hristos? Ai cântărit cu mintea ta creștine Cât bine ai făcut sub cer umblând, Te simți măcar acum pornit spre bine Măcar acum te simți mai bun, mai blând? Simți tu topită-n suflet vechea ură? Mai vrei pieirea celui plin de Har? Þi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ți gură? Iubirea pentru semeni o simți jar? O, dacă-aceste legi de-a pururi Sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânți: Hristos a Înviat!

Poezie întreagă · Clasici

Înviere

Statuia zveltă și-nsemnînd, se pare, Iubire, tinerețe sau credință, Subt frunza toamnei cenușii dispare, Întinsă-n șes pustiu velință. Se mai ghicește mîna ridicată Spre bolți, cum se ciopli din început. Un deget cerul fericit l-arată, Care de stei fusese cunoscut. Pămîntul se-așternu peste făptură, Clipă cu clipă, neînduplecat. Nemuritoare-n cripta lor obscură, Tiparele statuii s-au păstrat.

Poezie întreagă · Clasici

Înviere

Mă supune-a cântului arșiță Bârna vremii — racilă \'n grumaz: Din șopronul care-am mai rămas, Sboară amintirea ca o șiță. Sfinții-aveau dulămi cu nasturi — stele Spăngi în mână, încinși cu niște sfori Maica m\'ardica de subțiori De le pupam mâna fără inele. Prea-Curata, oacheșă — o noră Gătită cu tulpane, ca de horă, Da să sugă țâță, muierește, Unui băiat cu soarele în creștet. Un rumân bătrân, tot cu dulamă, Cumpănea un pepene în palmă — Domnișoara spunea că-i Moș Dumnezeu Þine Pământul, cât e de greu. Satul se \'mbulzea la liturghie, Ca în Sărbători, la prăvălie. Și-acum încă, dulce, mă \'nfioară Glasul popii Tache, de vioară, De privighetoare din lăstar. Și mă văd copilul mânios: Că pe Domnul nostru Isus Cristos L-omorâră oții de jandari. Inimă, curată ca orezul, Inimă din clasele primare, Te-ai grijit în Săptămâna mare? Ieși dintre copii de spune Crezul.

Poezie întreagă · Clasici

Înviere

Cinci sau șase zile după moartea mea, s-a prezis că-s vrednic să mă-ntorc pe pământ. Ideea îmi pare bizară, dar nu vreau să supăr pe nimeni. Ținând seama de serviciile mele de poet lucid și sincer, am fost lăsat să aleg: „Vrei să fii Boccacio, Lordul Byron, Victor Hugo, Virgiliu, Apollinaire?” Nu am răspuns. Au supralicitat: „Fii Leonardo da Vinci, Vermeer, Chardin, Paganini”. Am păstrat tăcerea. „Ne vom învoi dacă simpatia dumitale se-ndreaptă spre Richelieu sau spre Colbert, spre Bonaparte sau spre Filip II” În fine am zis:„Mi-ați face cinste de m-ați trimite acolo, între fluviu și cer, pe o stâncă abruptă, vuind și înghițind stele, în calitate de baobab”. Traducere Maria Banuș