Onomastică

Sfântul Ion

Mesaje și poezii de Sfântul Ion, pentru Ion, Ioan, Ionuț, Ioana și Ionela. Urări calde de onomastică, de trimis pe 7 ianuarie.

Vezi poeziile Urări gata de trimis ↓

Poezii: 20
Urări: 8
Clasici: 20

Poezia aleasă

Câteva cuvinte despre Ioana

1 Citeam Kundera cu micul dicționar francez-român pe piept și ea mi se juca feroce cu degetele mâinii: baga unul în gură și îl molfăia, mârâind, cu gingiile. Apoi am luat-o pe piept: se uita țintă în carte, atentă, de parcă știa să citească și atunci m-am gândit: \"Ioana, mă laud tuturor că ești cel mai bun produs al meu, că ești mai presus de literatură dar așa te scot din literatură adică din viața mea. Ioana, ca să fii în literatură și în afara ei mă gândesc să scriu un poem despre tine.\" 2 La Bogdan cu M.D.G. Bogdan s-a dus să se radă, eu și M.D.G. ramânând să ne conversăm. Dar tac cu încăpăținare. Mă uit pe un album Dali. E penibil, caci eu și Mihai suntem prieteni. Dar ce să ne spunem? În fine (ah, și la pick-up o selectie \"Wings\") palavrăgim despre copii. Mă trezesc că îi spun \"Știi, e foarte mișto să crești un copil, dar să vorbești despre asta e teribil de greu, practic dragostea pentru copilul tău e o tema inutilizabilă în literatură (evit cât pot cuvintul \"poezie\") fiindcă orice ai zice, e ceva melodramatic... Asta-i partea proastă.\" \"E, și tu acum, chiar așa, totul de vânzare...\" \"Dar sigur că totul de vânzare dacă ești profesionist\" - și am tăcut brusc fiindcă nu credeam asta și nu știu de ce am spus-o. Apoi a venit Bogdan și am plecat la cenaclu. 3 Ioana și Cri: două fetițe, două surori. Fetele mele. Mă pomenesc că îi spun \"Cri\" Ioanei și invers. Cri mai păstrează panglicile de bumbac care le fuseseră legate la încheietură, în Maternitate și care purtau același număr cu creion chimic Când Cri o să aiba 36 de ani, Ioana va avea 16 eu 47 - cine, cine vom fi atunci? 4 Fetele-s dincolo Cri îi face baie-n cada de plastic roz iar Simona se holbează ca la altă minune. Puiul de om ca o maimuțică mirată bâțâie capul ud. Eu și Bogdan stam în bucatarie cu păhăruțele de Havana Club. - Sunt foarte fericit, îi spun și simt adrenalina sau ce o fi invadându-mi fața și făcându-mă să lacrimez. (Îmi dau seama că sunt sentimentaloid, dar stimulat puțin de romul cubanez, mă simt chiar foarte fericit.) Toate ochiurile aragazului ard cu petale albastre. - Da, mai Mircione, tocmai mă gândeam cum îți cițeam jurnalul, ce chestie - doar acum câțiva ani vorbeai doar de singurătate scriai \"Relații cu L. (să zicem). Poate iese ceva de aici\". Și uite acum ai nevastă, copil... Bogdan, mă gândesc eu, ar fi un tată excelent (poate cam pisălog)... Mai palavrăgim ceva și ne cheamă fetele să vedem pisoiul înfofolit în prosop zgâindu-se la noi. Ea bea laptele și adoarme iar noi (care eram puști, puști acum câțiva ani) trecem în sufragerie și ne conversăm și ne tratăm ca oamenii mari. 5 La aproape cinci luni gigilicea nu-i deloc convențională (scriu poemul acesta în lipsa unei fotografii) are deja soldulețe de gagică și ochi oblici, nițel lenevoși nu degeaba maică-sii i se zicea Turcoaica. Atunci când urlă de foame face pandalii și istericale de-ți vine s-o strângi de gât, dar e draguță de obicei și ne lasă nopțile să dormim. Creierul ei de aproximativ 500 de grame va crește rapid, cel mai rapid dintre toate organele ca o pasăre într-o colivie de cartilagii Daca ar crește continuu și după adolescență Ioana ar deveni nemuritoare. Știu, acum, când mi-o imaginez (ea se joacă dincolo cu minutele) ca așa va fi, că ea nu va muri niciodată. 6 Cu M.M., la \"Cartea românească. Apoi în mașina lui explicându-mi de ce n-am apărut în antologia din Italia \"Știi, Cugno ăsta... eu i-am dat textele tale... dar nu i-au ieșit...\" Și alte chestii literare care nu contează aici. Dar apoi- \"Te-ai însurat. Cine te-a păcălit?\" Iar din capul meu ieșind un balonaș cu trăznete, capete de mort și sticluțe de otravă. Când i-am spus că mai degrabă eu am păcălit-o a schimbat foaia și a trecut la sfaturi: că e bine că-mi iubesc nevasta dar pentru scris nu prea-i bine că am nevoie din când în când de o fugă, uite, el are șansa pendularii asteia... Fiecare cu șansa lui, îi zic și cobor la Coada Calului, apoi o iau pe lângă Inter și... spre casă. O găsesc pe Kitty cu Ioana în brațe. O pup și ea miaună alintat: Ia uite! A mâncat 180 de grame! 7 \"O inimă de tată! Miracol al paternității!\" Așa să exclami, cititorule, lecturând acestea. Dar cum dracu să spui într-un poem că-ți iubești fetița? Încearcă, și-o să vezi ce greu e. Nici nu există o tradiție Bucuta cu melodramatismele lui, cu prunculețul Iisus și cam atât. La fel, e atât de penibil să spui ca-ții iubești nevasta. Și totuși poezia-i făcută ca să-ți exprimi sentimentele. Găsește o formă când nu există nici o formă. Când aproape toată poezia secolului este decorativă, abstractă. Dar fetele mele, și cea mica, și cea mijlocie sunt reale, iar ce simt pentru ele (când nu mă enervează prea tare) e adevărat. 8 Deci, Ioana, iubesc forma turtită a nasului tău nările tale largi și gingia de jos cu două umflături unde vor ieși dinții; Iubesc mica ta pată cafenie de pe spate (Cri ar fi furat o măslină) și nu cred că din cauza asta nu vei putea purta costum de baie din doua piese; abia aștept să înțelegi ce-ți spun: vor fi doar cuvinte dragi; aștept să te poți bucura de pomul de iarna, de Jucarii, să ți se lărgească inima, să-ți crească părul, capacitatea toracică, să devii inteligentă, să te joci cu plastilina să te amorezezi mai târziu să ne râspunzi obraznic, să ne spui că \"nu ne-ai cerut tu să te facem\", și \"ce-ați făcut voi pentru mine?\" să-ncerci să fugi de-acasă, să te-mbraci la modă etc., etc., dar la maturitate să-ncerci să ții la noi și să înțelegi mirată că nu e greu deloc și când vei avea o fată să-i spui Cristina. Iar viața noastră va trece. (\"Așa de rău mi-a părut când am trecut de 40 de ani, nici nu pot să va spun, fetelor\" zicea o colega din cancelărie iar fetele cam toate de peste 50 se opriră o clipă din discuția lor despre boli îngrozitoare, și una a răspuns resemnată: \"Da, a trecut viața. Nici nu-ți dai seama când trece\"). Noi, Cri, as vrea să imbătrânim împreună s-o ajutăm pe Ioana să trăiască (mă-ntreb ce vremuri va apuca) Și să fim prieteni mereu. Să nu ne devenim nesuferiți să nu ne încăpățânăm în certuri. Să ne fim dragi mereu. 9 Apoi, de mână să ajungem în fața unei porți uriașe cu sculpturi reci, nu prea expresive: îngeri de granit, cu aripi sparte. Să batem: Bang! și să intrăm pe toboganul de sânge prin gâtul napircii s-alunecăm, prin mațele cârtiței, prin rădăcinile trandafirului până în floarea cea galbenă... Nu ți-aș da drumul la mână, Cri, nu ți-aș da drumul iar dacă poteca se va bifurca vom împietri acolo, la răscruce și vom rămâne acolo în țara înserării două statui colosale, Mama și Tata, de granit cenușiu.

de Mircea Cărtărescu

Lungime

Autori

Ton

19 rezultate

Poezii

Poezie întreagă · Clasici

Ion Ion

In beciul cu mortii, Ion e frumos. Intinsa gol pe piatra, c-un fraged suris. trei nopti sobolanii l-au ros Si gura-i baloasa ca de sacis. Cand cioclu-l ridica-n spinare Ion par-ar fi de pamint. De-l pui poate sta in picioare Dar bratul e moale si frint. In ochii-i deschisi, o lumina, a satului unde-i nascut, A cimpului unde iezii-a pascut, A incremenit acolo straina. Departe de vatra si prins de boieri, Departe de jalea mamuchii, Pe trupu-i cu pete si peri in cirduri sint morti si paduchii. din vol Florin de Mucigai (1931)

Poezie întreagă · Clasici

Ion <i>(purta opinci și-l chema Ion …)</i>

purta opinci și-l chema Ion … și cunoscut-a truda, birul ucigaș și hula… cînd trecea pe drum vreun grof ori vreun baron își lua de la o poștă de pe cap căciula … o, nu știa el, bietul, obidul Ion că spicul lui de grîu și firul lui de păpușoiu îl poate-ngenunchea pe grof și pe baron, - căci e mai tare ca o oaste gata de războiu … și nu-și da seama de tot cerul ce e-n el și pe care-l duce peste veacuri, înainte, prin lupte necurmate, peste fier și-oțel, peste străvechi și proaspete morminte … dar vremea lui Ioan nu e trecută încă … le va ști el toate astea într-o zi … atunci cu vrerea, cu puterea și dîrzenia lui adîncă patria și-o va schimba din temelii …

Poezie întreagă · Clasici

Ion <i>(țăran pietros cu pași voinici)</i>

țăran pietros cu pași voinici ce drag mi-ai fost și drag îmi ești, - pentru tine, pentru-ai tăi arar au curs pe-aici, prin vreme, rîuri de cerneli cerești … pentru truda ta, pentru voi, schimbatu-mi-am adesea condeiu-n retevei și-am izbit mînios în grofi și-n ciocoi și-n cămătarii putrezi și mișei … singur, și subțire, și tînăr: un cetin în codrii voștri de copaci de rînd, - cine v-a fost ca mine mai prietin de cînd v-ați pomenit arînd și semănînd?! … țăran pietros, în munci călit, pe petecu-i de glie te visez – împărat, zidind sub sori de foc, cu sîrg întraripat, lumi noi pe temelii de neclintit! …

Poezie întreagă · Clasici

Ioana Maria

Ioana Maria, tu esti acum departe, tu ai vrut intotdeauna sa fii departe, Ioana Maria. Tu ai iubit marile pe care corabii plutesc zile si nopti la intamplare, si porturile unde se intorc pescuitorii de corali tu le-ai iubit de asemeni, munti acoperiti de zapezi, insule si orase necunoscute, tot ce n-a fost aici si a fost departe, tu ai iubit, si departarile au cantat in tine asemeni unor harfe, toate cantecele pamantului si ale marilor, cantece pentru calatoriile fara sfarsit, pentru calatoriile fara urma pentru toti cei ce se desprind de tarmuri si se duc departe, si nici un cantec pentru departarea stelara din privirile mele, cand ma uitam la tine si iti spuneam: Ioana Maria, esti cea mai frumoasa floare din lume.

Poezie întreagă · Clasici

Ioana Maria

In toamna aceea, Ioana Maria, am trait cele mai triste seri din viata mea. Seri, cand ceata patrundea pe furis in oras. Greu se scurgeau orele pana la ziua si mie mi-era dor de tine, Ioana Maria. Au fost seri cand imi era dor de tine cum le e dor somnambulilor de luna, dar tu erai mereu in alta parte, greu se scurgeau orele pana la ziua si ceata patrundea pe furis in oras. Seri, cand mi-a fost dor de tine, oana Maria.

Poezie întreagă · Clasici · Haios

AMICUL ION

La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua, domnu\' doctor, Mi-a intrat o teapa-n . . . . ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat. Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza. Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: - Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp, aproape-o luna, Vine amicul Ion din nou -Uite, domnu\' doctor, iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba... Cand, deodata, domnul doctor Foarte curios, intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n...ou? -Ma iertati, domnule doctor, A raspuns omul, \"solemn\", Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn !

O strofă · Clasici · Cald

Ioana

ce pură îmi apare gura ta supus stă roșul ca un palid vin cum sub un strai de cristalin avea un ghimpe planta fără de venin cum somnul pentru vise e făcut sângele tău păstrează urme sfinte din gândurile mele din trecut de care nu-mi voi mai aduce-aminte

Poezie întreagă · Clasici · Cald

De vină-i Ioana

Eram la pământ, Eram la podea: Într-o astfel de clipă A apărut ea. Ea mi-a zâmbit, Și eu i-am zâmbit; I-am dat sufletul meu, Ea l-a mototolit, L-a aruncat pe jos... Te-ntreb: așa ceva, cui i-a fost de folos? L-am luat de jos, Am vrut să-l repar. Meșterul mi-a zis: \"Te zbați în zadar! Uită-te la mine, Am păr alb în mustăți: Sufletul tău e făcut bucăți, Mai bine lasă-l jos! Te-ntreb: așa bucăți cui i-ar fi de folos? L-am rugat frumos: \"Nu mă lăsa așa, E imposibil Să nu fie ceva!\" El a zis: \"Există, Da\' e foarte dureros, Și nici măcar nu știu dacă-i de vreun folos, Mai bine stai așa, Și-n loc de suflet îți pun O bucată de tinichea!\"

Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Ioan se sfîșie în pustie

Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate și astăzi o mai aștepți. Unde ești, Elohim? Umblăm turburați și fără de voie, printre stihiile nopții te iscodim, sărutăm în pulbere steaua de subt călcîie și-ntrebăm de tine - Elohim! Vîntul fără de somn îl oprim și te-ncercăm cu nările, Elohim! Animale străine prin spații oprim și le-ntrebăm de tine, Elohim! Pînă-n cele din urmă margini privim, noi sfinții, noi apele, noi tîlharii, noi pietrele, drumul întoarcerii nu-l mai știm, Elohim, Elohim!

Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Cîntec despre regele Ioan

Avem același nume, tu și eu, că-i iarnă sau că-i primăvară ne cheamă azi pe toți la fel: Ion fără de țară. Cînd rîde cineva pustiu în casă sau pe-afară, să știi că unul singur e: Ion fără de țară. O umbră de se clatină prin vînt scîncind sub grea povară, nu întreba, căci este el: Ion fără de țară. Un vaier dac-ar fi s-auzi a zecea mia oară, să știi că unu-i pentru toți: Ion fără de țară.

Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Ion

Când s-a întors din lupte cu iz de fum în gură, Arat era ogorul - cumplită arătură - Răniseră țărâna obuzele, cu gropi. Și plopii de pe haturi, tremurătorii plopi, Uscați și frânți la mijloc, păreau că vor să beie, Cu fruntea răsturnată pe margini de tranșee, O drojdie de apă murdară și stătută... Sub soare era coaptă recolta de cucută. Războiu-i mistuise tot ce-avusese viu. I-a afundat părinții în neguri și-n sicriu. I-a supt cu-a despărțirii prăpastie adâncă Întâia lui iubire nempărtășită încă. Acum vedea ogorul mușcat de negri dinți, Că-i schilod și ogorul rămas de la părinți. Deasupra, primăvara rotea în roiuri, fluturi. Se întorceau cocorii din sudice ținuturi, Fierbea sub brazdă seva și se urca durută În țevile tulpinii vrăjmașă de cucută; O adiere udă, amețitoare, prinse Deodată să deștepte din ierburi șoapte stinse, Și glia năpădită de schije și otavă Gemea ca o iubită rănită și bolnavă... Lui îi venea în brațe cu milă să o strângă Și ca-n copilărie încetișor să plângă. Dezmeticit, spre seară, c-un zâmbet dur pe buze A îngropat cu ură mormane de obuze, A netezit pământul cărând țărână-n spate, Redându-i sănătatea din plina-i sănătate. În pâclele lăptoase lumina se topea... El pletele-și mișcase trufaș, a primăvară, Și-o lele de vântoasă din când în când fura Sămânța de lumină ce-i scăpăra-n țigară...

Poezie întreagă · Clasici

Ion Ion

În beciul cu morții, Ion e frumos. Întins gol pe piatră, c-un fraged suris. Trei nopți șobolanii l-au ros Și gura-i băloasa ca de sacis. Când cioclu-l ridică-n spinare Ion par-ar fi de pământ. De-l pui poate stă în picioare Dar brațul e moale și frânt. În ochii-i deșchisi, o lumină, A satului unde-i născut, A câmpului unde iezii-a păscut, A încremenit acolo străină. Departe de vatră și prins de boieri, Departe de jalea mămuchii, Pe trupu-i cu pete și peri În cârduri sunt morți și păduchii.

Poezie întreagă · Clasici

Câteva cuvinte despre Ioana

Poezie întreagă · Clasici

Ecou la poezia \"Dor de mare\" a lui Ion Vinea

Nu stelelor care te-au vrut și te vor și te cer Nu norilor care te-au învăluit cu sumbrul lor de temut mister Nu volburii și răsvrătitului gând în neantul străin al nopților sihastre, Ci fecioarelor cu verzi văluri și surâsuri înalte albastre Lor, lor, numai lor fiori din infinitele doruri caste veșnice te voi încredința în ultima veghe a mea grea... Ca să te rup din suflet odată cu sufletul rupt din mine un veler \'nalt voi cere ca și tine Un veler \'nalt ca înalta tăcere și al vântului zvon și al candidei pânze cutremur și misteriosul văl pe al mării obraz când se apropie noaptea și tremur * Între negrele grinzi prin arsul pod de sihaștri ne-am pierdut unul de altul, rătăcitori amândoi prin aștri azi ca și tine nu mai cer decât un cântec de drum fără vaier și un somn fără vise când visul a sfârșit al lui caier să fie cântecul cântat din iubirea dintâi și candela ei în veci să-mi ardă la căpătâi iar velerul înalt spre mirifica dragoste să mă poartă... și o tânără fată cuminte să-ngâne - atât mai cer - un cântec fără cuvinte suav între cer și moarte 1964

Poezie întreagă · Clasici · Cald

Către Ioan Slavici

Iași, 12 octomvrie, 877 Dragă Ieni, Dacă m-ar hotărî cineva să vin la București, ai fi tocmai tu. A-ți spune pe larg cîte împrejurări contribuie a-mi face Iașii nesuferiți ar însemna a scrie volume; destul că-i Krähwinkel, unde toată lumea se ocupă de un om, oricât de călugăr ar fi, oricum mi-ar semăna mie. Unaustehlich ! Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi țin gura pân-acuma — 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec ? Am și bagajie : cărți, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu deosebite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvântului. În acest sens îi scriu și maistrului nostru : A nu munci și a nu avea = just A nu munci și a avea = superb! \"A munci ca mine\" și a nu avea = deplorabil! A munci și a avea = just. Prin urmare deja considerentul din urmă m-ar face să vin la București pe aripile lui Aiolos(Eol hoch poetisch). Așadar bani de drum și vin. Al tău sumo cum amore M. Eminescu

O strofă · Clasici · Cald

Către Ion Creangă

București, 25 decemvrie 1878 Dragă Creangă, Nu știu, dacă ai cauze deosebite de nemulțămire împotriva fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rog să le treci cu vederea și să-i trimiți din când în când parale pentru trebuințele lui estraordinare; mai cu samă însă acuma de sărbători. I-ar trebui de pildă o păreche de încălțăminte mai cuviincioase, căci având acum câteva zile libere și putând să fie invitat în familie la d. Maiorescu de pildă sau într-alt loc trebuie să se prezinte în mod convenabil. Dorindu-ți sărbători fericite și mulți ani cu pace și cu bine rămân al tău. M. Eminescu

Poezie întreagă · Clasici · Haios

Noe si Ioana D’Arc

Nu că aș fi mândră de faptul că douăzeci la sută dintre americani cred că Noe (cel cu Arca lui Noe) a fost însurat cu Ioana d’Arc. Pe bune. Recunosc - americanii sunt cam proști și uituci când e vorba de istorie. Și-s recunoscuți pentru că interpretează Biblia cum vor ei. Nu e nevoie să-mi spuneți că nu trebuie să mai confundăm “Arcă” cu “Arc”, pentru noi e totuna. Dar gândiți-va pentru o clipă: lăsând la o parte linia timpului, nu e o greșeală atât de mare. Nevasta adevăratului Noe era un fel de “doamna Cutarescu”. Era o oarecare, o figură ștearsă ce căra toată ziua saci cu ovăz pe punte. Ioana d’Arc l-ar fi putut ajuta pe Noe să construiască arca în pantalonii și bocancii uzați pe care-i purta. Se pricepea la săbii și, probabil, la unelte serioase. Cred că Noe și Ioana ar fi făcut o echipă bună, ca vizionari considerați cândva niște eretici și obsedați de inundații. N-are a face că Franța nu era încă Franța - continentele erau probabil încă la un loc, amestecate ca într-o mare fiertura. Ioana s-ar fi simțit bine în vremurile acelea biblice, pe când premonițiile nu erau deloc neobișnuite, animalele apăreau de nicăieri și vindecările erau la ordinea zilei. În loc de bătălii, închisori și cuști de fier, Ioana ar fi navigat pe Mediterană, peste tot pe unde arca ar fi fost purtată de apele potopului. Iar Noe ar fi fost un fel de Dr. Doolittle, căruia o Ioana d’Arc încurajatoare i-ar fi spus “Să nu mai pierdem vremea! Dă-ncoace planurile bărcii, iubitule!”. Atâta meșterit cu ciocane și fierăstraie ar fi ajutat-o să treacă peste coșmarurile cu regi răi și coroane, cu un loc urât din viitor numit Anglia. l-ar fi convins pe Noe să devină vegetarian. Și ar fi trăit mai mult de 19 ani, înconjurată de papagali și antilope alergând în toate părțile ca niște copii.

Poezie întreagă · Clasici · Cald

Invitație la Ion Pribeagu

Nu,iluștrii cititori Nu-i așa cum spun poeții, Încă nu s-a stins de-a pururi Viața falnicei Veneții, Mai sclipesc lumini și rime Se mai împletesc idile Și în comedii ștrengare Se-aud glasuri de Sibile. Ca-n Veneția de-altădată În acorduri de mandole, Leagănă pe valuri, șirul Grațioaselor gondole, Cu rapsozi, seduși de vraja Tăinuitelor lagune Și bacante cu ochi galeși Și înfiorări nebune. Nu, iluștrii cititori, Doamne, domni și domnișoare, Cel puțin în cartea aceasta Nu, Veneția nu moare! Nici umorul, și nici gluma, Fastul de odinioară, Iată-strălucește și Reânvie magic iară. Toate au cununi de soare Stropi de-azur și feerii, Evocări de vis și artă, Sarabande, fantezii. Risipiri de poante faine În ghirlande mari și mici, Snoave și comedioare Le-am îngrămădit aici. În această țară mândră Cu politici rău fardate, Cu corupții și taverne Și cu baruri automate, Cu primari și cu scandaluri Și politică obscură, Numai cartea lui Pribeagu E un centru de cultură. Și acum, iluștri oaspeți Să ne îmbătăm de viață, Fiindcă-ați luat această carte Să dăm cărțile pe față, Și încetișor de mână Să intrăm prin coridoare Să privim printre perdele Printre uși îmbietoare Prin birouri, pe la mese, Să vedem pe-acolo ce e? Să surprindem ici și colo Tainic, câteva clișee...

Poezie întreagă · Clasici

Este sau nu este Ion

Partea I un strat de muște pe gard confuz în sus, o coadă simplă de lopată zdrăngăne bum, bum, plecăm fără batistă oricum Partea a II-a iar vameșii din Giurgiu (șase) nici măcar nu se uită la mine, atâta vreme cât trece un câine Concluzie Nimic bre, că intri la pârnaie * La un moment dat, practic, imediat venea o cucoană cu părul pe moațe, rujată portocaliu) care-și căra după ea întreg sistemu\' ce nu încăpuse în lift, urcase opt etaje în mă-sa, și după ce și-a tras sufletu Cucoana cu părul pe moațe a început să zâmbească în dreapta și-n stânga (deși eram singura de față), și mi-a arătat un bilet c-o ștampilă și mi-a zis: Aici e un bilet stai cuminte că vine Toma că-ți pune ștampila vei vedea e-o rotiță mărunțică cu benzină care-și pică dinții gri în cerul gurii de cum apare o oroare va trece Geta, duduia cu batista să dea bună-ziua dar n-o să stea analizăm în șoaptă, de la caz la caz, cum circulă - uite de pildă, un ceas cu cuc, fiind un sistem și după aia plecăm separat, dacă vrem

Urări gata de trimis

Pentru cei care își serbează numele

La mulți ani de Sfântul Ion! Sănătate, liniște și un an bun în tot ce faci.
La mulți ani de ziua numelui! Să-ți fie anul senin și drumurile line.
La mulți ani, Ioane! Să ne trăiești, sănătos și cu chef de viață.
Îți doresc o zi frumoasă și un an cu împliniri. La mulți ani de ziua numelui!

Scurte

La mulți ani de Sfântul Ion!
La mulți ani de ziua numelui!
Sănătate și La mulți ani!
Să ne trăiești!

Text redactat cu ajutorul AI și verificat de redacție.