Ceață
De departe bărbat, de aproape copil, Strîngînd tare la piept un secret inutil, Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii... De departe bărbați, de-aproape copii ! Oameni vin și se duc și de el se ciocnesc, Trenuri zboară pieziș, telefoane-i vorbesc, Noaptea n-are opt ore, ziua... ziua n-are sfîrșit...
Noaptea zadarnic m-așteaptă ...
Noaptea zadarnic m-așteaptă Albele ceasuri târzii; Cine să cânte? – Visele-s frânte – Frunze pe drumuri pustii. Fugar, Hoinar,
Plecand
Deci, mi-am facut valizele. Amandoua. Am sa plec A doua e cea mai grea. In ea am inghesuit amintirile noastre Nu ti-am lasat aproape nimic. Doar costumul din prima vara, iubita la mare Pe scurt. Iata inventarul:
Portocala
În simfonia aceasta adânc mediteraneană De-o să te scalzi o clipă cu inima senină, N-o mai desprinzi de miez, cum rama de icoană, Și n-o să muști cu dinții, albi, din carnea plină. Ci asemeni unei scoici cu zvonuri de meduze O vei purta în palmă. Și mângăind-o alene, C-o sfântă înfiorare o vei lipi de buze
Noaptea de decembrie
Noaptea de decembrie Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o schinteie în ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit... Si nici o schinteie în ochiu-adormit.
Poezie
A venit la fereastră în ziua de pace Alături de crengi colorate În fața palatului Ștefan cel Mare, puternic bărbat. Astăzi trăiește în ochi alături de Ștefan, Dosoftei Peste mormântul lui fraged - Primul poet român. Cartea lui frumoasă