Înălțarea Domnului

Basorelief cu eroi

Soldații cei tineri s-au așezat în vitrină, chiar așa cum au fost găsiți, împușcați în frunte, ca să fie vazuți s-au așezat în vitrină, respectându-și întocmai mișcarea lor ultimă, profilul, brațul, genunchiul, mișcarea lor ultimă, când au fost împușcați pe neașteptate în frunte sau între omoplați cu o flacără mai subțire decât un deget de copil care arăta luna. În urma lor a rămas goală baraca, mirosind a obiele, a țigări strivite, a fereastră închisă. Valizele de lemn care umplu baraca mai clănțăne încă din fierul minerelor, așa cum clănțăne luna din fierul minerelor acum, cu puțin inainte de-a fi deschisă, ca să se caute-n ea scrisorile vechi și fotografiile vechi ale timpului. Soldații cei tineri stau dați cu ceară pe fețe și pe mâini, ca să lucească dați cu ceară ca să lucească, dați cu ceară, și așezați întocmai așa cum erau în secunda când viața s-a rupt și moartea a-nghițit secunda. Stau așa nemiscati, ne-ncetind să luceasca, și noi ne uitam la ei cum am privi luna răsărind chiar din mijlocul pieții. Pentru noi, care suntem acum de-o vârsta cu ei, deși stau de ani lungi în vitrină, pentru noi, care i-am ajuns din urmă și trecem de ei, și inimă bătând avem, și memorie, o proaspătă, din cale-afară de proaspătă memorie, soldații cei tineri s-au așezat în vitrină și se imită pe ei însuși întruna, ca și cum ar fi vii.