Mesaje și poezii de Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor, pentru Andrei și Andreea. Urări calde de onomastică de 30 noiembrie.
Andrei Mortu din Săltava, Hoț de fete și de mori, A murit de patru ori. L-a-mpușcat întîia oară Pe un piept de fată mare. A vrut fata să-l îngroape, Dar nu l-a găsit pe-aproape. Numai hainele din pat Sîngerate, le-a-ngropat. Corbii trec, timpul se duce, Haine goale zac sub cruce. Andrei Mortu, gură dulce, S-a sculat un deal să urce, Că uitase să mănînce. S-a ivit a doua oară, Încerca un geam să sară C-un picior de lemn de plop, Într-o noapte la o moară. L-a-mpușcat din nou, să moară, Și-a căzut în noaptea chioară Pleoscăind apa murdară. I-a rămas lemnul de plop În roata oprită-n loc. S-a sculat Andrei din baltă Că vroia apă curată. S-a ivit și-a treia oară Pe cîmp gol de Bărăgan, Într-o vară, într-un an, Pe la Conacul lui Ceară Și era a treia oară Făr-o mînă și-o ureche, Cu iarbă crescută-n ghete. A cerut Andrei să plece O cană cu apă rece, Ca să-i dea, Ceară Sucitul I-a cerut în schimb cuțitul I l-a dat Andrei, iar Ceară L-a-mpușcat din nou, să moară. A murit Ceară Sucitul Și-a-ngropat cu el cuțitul. Nu putea Andrei să moară Și-a venit și-a patra oară, Era toamnă, era seară. N-avea mîini bune s-apuce Picioare-ncotro se duce Numai ochii priveau dulce. Era alb, albit și-n gene, Avea barbă și-n sprîncene. Nu putea Andrei să moară Și-a venit și-a patra oară Într-o margine de sat: Spunea basme la copii Prin tufișuri și prin vii. Dar aici l-a împușcat Și nu s-a mai arătat.
peronul era cald ca o lipie voiam să îi spun și andreei de lipie și să râdem dar i-am văzut strălucind cumva emoționant ochii știam că vizitase în toamnă chișinăul i-am întins pachetul am zis toți grănicerii au înțeles că e pentru stare de urgență toți afirmau că știu de revistă
De când scriu? Doamne, E atâta spațiu pustiu De când curge poezia asta Ca năpasta Prin labirintul peretlor orbi de urechi Muti de înteleptiune, Încât, aproape pot spune
Nu cauta ce nu apare, ca o clipa ratacita din ecourile timpului. Mai bine ia-ma de maini si haide sa evadam in gradina iezerului stropind farmece haide iubito sa tacem legati de corsetul fericirii de a ne privi in ochi, haide sa fim doar noi doi,
A ngelica floare ce-ai inflorit in inima mea, N optile-mi le pierd cantandu-ti sa-mi apari D e dupa stele si sa-mi zambesti in vis. R egina a florilor, mereu gingasa si delicata E sti pentru mine un mister, o enigma, E sti tot ce-as vrea sa cunosc mai mult, A ripile tale ocrotitoare as vrea sa le ating...
Lasau in urma crangul,lunca,dealul, C-asupra tarii se-adunau nori grei, Plecau romani sa apere Ardealul Si-a plecat ,din Barc,si Gheorghe Andrei, Plecau voinici ca raul cel de munte, De inima si tara sa asculte S-a dus,innegurat,si Gheorghe Andrei. Dusmanii vor sa rupa tara-n doua
Averse calde de lumina alba strabat o camera pe dos intoarsa. Sta ‘nchis un zeu cu coama alba intins pe scandura de-arin, privind o stea pe dos intorsa. E-un om cu bratul lung, de apusean cu pieptul tare, de muntean, un zeu cu sufletul albastru
Eu scriu ce-mi vine in minte, Tu suferi cand citesti, Eu imi alung tristetea Iar tu o gazduiesti. Nu stiu daca si tu Ai suferit ca mine, Nu te cunosc de-ajuns
Scutură-mă Andrei de praf, Io mi-s soție de nichiție, Sus pe tarabă la naf-naf Vând carnea mumii pe prostie. Din interviuri cu vampiri Ne propăvăduiesc în lege Noi legiuni de țepi și firi
\" într-o zi îmi vei strânge toate visele și mă vei închide cu totul sub cheie în inima ta voi face atunci pui cu ochi albaștri ți-i voi elibera printre vene să te inunde jucăuși spre margini
Serile, Violete de gențiană, Albastru de metilen, În cerul gurii, jazz... Pian - Amuletă africană, Ghitară pană, Mănușă neagră bass
\"M-am hotărât să devin prostituată\" (Titlul unei povestiri de Andreea Iancu) fără marketing o fată a dat iute faliment că nu poți prostituată să fii când n-ai un client.
De ce să-ți spun că te doresc Când nu te mai iubesc, De ce să-ți spun să mai rămâi Acum când vreau să pleci, De ce s-o luăm de la-nceput Când totul s-a sfârșit. Aplecată sămânță mai avem
Într-o lumina neagră, apare Andreea. La capăt de messenger, zâmbind, cu țigara în gură. E aceeași țigară și aceeași gură pe care le stiu de undeva.... ...de undeva...
Mai mult ca niciodată simt că veșnicia s-a oprit în prag de clipă și-a șoptit că-n a iubi iubirea este
cuvintelor vechi din rostirea română le păstrez peste iarnă sămânța în sânge voi ieși cu secera în uliță la vremea în care corbii asupra recoltei s-or strânge și de mă veți lătra câinilor străini lăsați de izbeliște în grădină îi voi lovi peste bot cu un braț de lumină
Acesta ar putea fi mersul pe un pământ moale reavăn de toamnă Bătrâne!Dacă aș cunoaște pe de rost văzul zău că nicio pasere n-ar opri pe aripa apei Vezi tu de departe câtă spaimă urcă melcul pe streașina casei cum te caută distanța și te găsește? Ce mai cânți frate prin depărtările tale pe cine mai iubești cui te mai plângi din rouă înspre gâsca lungă a curcubeului? Noi pe aici suntem bine călători ce umblăm cu pachetul ouă și brânză ceapă mare roșie un ardei și sare din cea mare la noi în suflet e prânzul fii bun și mergi mai departe cu viața cine știe în ce hodină ne-om întâlni să împărțim cina de taină a celor două lumi la fereastră strigând
e ziua lui e bucurie mare acuma simt ce n-am simțit odată cărări și-izvoare cu apa cea curată ce-ar trebui să-nvie un suflet minunat ce-mi e deschis
Cum buchiseam pe nesfârșite strane, Acolo unde litera-i virtute Și îi rugam pe zei să mă ajute, Să îmi alunge frica din organe. Dar buzele parcă-mi erau cusute. Mă furișam tăcut lângă olane Și nu priveam focoasele codane
La mulți ani de Sfântul Andrei! Sănătate, liniște și un an bun.
La mulți ani de ziua numelui! Să-ți fie iarna blândă și anul cu împliniri.
La mulți ani, Andrei! Să ne trăiești, sănătos și cu voie bună.
Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor, să-ți poarte noroc tot anul. La mulți ani!
La mulți ani de Sfântul Andrei!
La mulți ani de ziua numelui!
Sănătate și La mulți ani!
Să ne trăiești!
Text redactat cu ajutorul AI și verificat de redacție.