Luna d\'inverno
Luna d\'inverno che dal melograno
per i vetri di casa filtri lenta
sui miei sonni veloci, di ladro
sempre inseguito e sempre per partire.
Come un velo di lacrime t\'appanna
E presto l\'ora suonerà…
Lontano,
oltre le nostre sponde, oltre le magre
Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare
Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare
oricarui zvon ce calea mi-o atine;
supus, in blanda vantului sransoare,
precum in parcuri plante suitoare
vrea doru-mi vrejurile sa-si aline.
Si-oricarei arme pieptu-mi dezgolesc
atat cat simt ca pieptul se largeste.
LE SAMOURAÏ
C’était un homme à deux sabres.
D’un doigt distrait frôlant la sonore bîva,
À travers les bambous tressés en fine latte,
Elle a vu, par la plage éblouissante et plate,
S’avancer le vainqueur que son amour rêva.
C’est lui. Sabres au flanc, l’éventail haut, il va.
Sunt o femeie...
Sunt o femeie
Și îmi piaptăn părul
Cum fac femeile.
Îl piaptăn de dragul meu.
Îl piaptăn de dragul dragostei.
Îl piaptăn de dragul celui care mi-e drag,
Și părul meu scânteiază și sună de bucurie.
De ploaia dragostei se îngreunează,
I. Vântul de la răsărit
Sunt vântul de la răsărit, toată noaptea n-am dormit...
am suflat, și am cântat, toată noaptea am umblat,
scoicile la rând le-am luat și-n palate le-am schimbat.
Stele am legănat în ele și-am făcut nopții mărgele.
Nisipul plajelor fierbinți, mângâietor,
l-am desenat cu-al meu picior.
Un sărut eu am primit de la luna argintie,
care de copil mă știe...
Matteo Maria Boiardo
1 mai · n. 1441Curg păsări către cuib, coboară stolul...
Curg păsări către cuib, coboară stolul,
perechi, perechi, în dulce armonie,
căzând cum cade-a nopții grea mantìe
și soarele în mări de-a rostogolul.
O, păsări fără griji! La voi ocolul
sfârșește în popas și veselie.
Durerea mea doar noaptea reînvie,