Urări de Sfântul Vasile pentru Vasile, Vasilica și Vasilică. Mesaje și poezii de onomastică pentru 1 ianuarie, prima zi a anului.
lui Vasile Romanciuc Poate că, într-adevăr, poetul Ştie cu îngerii a conversa. Poate că, într-adevăr, fără de el Cuvintelor gheare le-ar creşte Sălbăticind. Chiar să nu vreţi să aflaţi Nimic despre îngeri?! Veşnic muşcat, veşnic Drămăluindu-şi bucăţica de pâine. Poate că numai copiii La el se gândesc Pe când înşişi ochii preotului Par prefăcuţi şi nesinceri. Chiar să nu vă pese deloc De tristeţea cuvintelor noastre?!
Sunt gospodar în satul meu Miorcani. Muiere, prunci, nevoi belșug: o casă - Și floarea rea a soarelui, de ani. Pe zidu-i alb o umbră-albastră lasă. Icoanele s-au afumat puțin Cu sfinții lor cei mari cu barbă-n spume. Dar, viu - pre Domnul Sfânt - în grajd îl țin: Un bou, bou bun, nădejdea mea pe lume.
Plangem mereu dupa pierduta eternitate Zadarnic cautand-o intr-o iubire in doi Si nu percepem prea simpla realitate Ca Timpul ce se scurge suntem insusi NOI.
cu epigrame virile asi da-n tine, dar necazul e, daca-n mihai vasile se-ascunde... mihai viteazul?
Sunt bleah, mi s-a stricat modjou\' , mă doare burta și mi-e dor. Sunt singur. Mi-am pregătit un bol cu chipsuri și aștept să vină 10. Atunci pot să intru pe net, e mai ieftin - da\' știti și voi, că mereu vă văd la i-cafeuri, cu o mână pe tastatură și cu alta pe... m aus . Tre\' să intru pe net să trimit câteva mailuri și apoi să mircuiesc. Astă seară m-am certat cu Vasilica, prietena mea. Ne cunoaștem de trei săptămâni, ne-am întâlnit într-o seară ploioasă de mai, în parc. Stăteam pe o bancă udă, ud și eu, ea s-a așezat lângă mine, fără să mă vadă. Eram supărat în no a ptea aia - fusesem concediat. Nu după mult timp am căutat-o cu privirea, încercând să-i cunosc trupul ud care nu mă vede, încercând să o văd. Era așa de mică, cu părul negru și lung, capul mic, cu un ac c esoriu de păpușa mică de porțelan, era așa de fragilă... o fată furată dintre stele. Așteptam să mă vadă, dar parcă era adormită, visa... Uitându-mă din nou am observat că plângea... Uda o batistă care îi scăpase demult din mâna mică și albă, plouată de lumina stinsă a lămpilor stradale. M-am apropiat de ea și i-am ridicat batista murdărită de ploaie... De atunci suntem doi, de atunci e a mea. Am mers acasă la mine, i-am dat o cămașă de - a mea ca să-i acopere umerii goi de fată și i-am spus că o iubesc; și ea mă iubea, mi-a zis. Cămașa însă nu i-a plăcut și a dat-o jos imediat. A rămas goală, sânii ei goi și albi, sfârcurile trandafirii care miroseau a iasomie m-au apropiat de ea, și ne-am îmbrățișat, atât de lungă a fost clipa aceea, o simțeam că mă vrea, și m-a avut... A rămas la mine, ca un dar scump pe care îl primești și de care ai grijă să nu i se întâmple ceva, era cadoul meu, bijuteria mea. Gata cu pălăvrăgeala, e zece...
motto: \"Ne-am săturat de poantele matale, e slabe. Nici nu știu de ce am intrat aici. Secretu lu matale e ca depinzi de cititori nu foarte inteligenti. (Comentariul lui Vasile Rotaru la catrenul meu \"Scrisoarea lui Gigel catre Moș Crăciun\") când IQ-u-ți face feste dă cu buzduganu-n el că nu-i smeul din poveste ci-unul mult mai... prichindel!
-de ce invirti roata bade Vasile?! -de ce sa n-o invirt soro daca-mi sta bine si cu ea ma simt ca si cu tine? -de ce invirti roata bade Vasile?! -de ce sa n-o invirt frate cind si ea se-nvirte
patria se lățește în splina sfârtecată de duioșie a camaradului vasile. el și-ar jertfi pe altarul cânepii amicii atlas și axis, pentru mântuirea neamului , pentru biruință, dar indiferența-l ucide de 17 ori pe zi, metodic. galopează pe-un cal mort tăcerea
...deci băiatu\' sta așa pe marginea râpei, așteptând-o... cu o țigară-n colțu\' gurii, cu mustața lui de ciumeg sfidând entropia. îți dai seama ? era pur și simplu bestial, metacarpienele-i sângerau pe patu\' puștii, falange nu mai avea...
apocalipsă duioasă trandafirie și ușor frenetică, dar cât de fastuos ți se-mpleticeau tentaculele-n șiroaiele de lacrimi cât de feroce ți se-nfigeau rădăcinile-n orbitele sângerânde ale lupilor cum plângeai pe umărul descojit al crâșmei de cartier,
drapelele naționale se sinucid prin lichefiere se insinuează tăcut prin crăpăturile din geamuri cioburile au muțit
ghemuit între coapsele ei vasile-și grava spaimele în pântecul vălurit de lilieci interiori trăsura galbenă a tristeții înfioară caldarâmul.
din indolență ne ratăm zilnic apocalipsa personală, alene zboară fâlfâie planează asupra-ne mândrețe de catastrofe aripile din colți sângerii de lupi peneturi heruvimice ne par a fi, ambrozie ne parfumează cerul
pe la colțuri ciobite, senzațiile, vasile, netezind cu palmele-i zgumțuroase visul dă goldeanu’ al omenirii, sânii fleșcăiți, terminați în coadă de pește, ai sirenei crescând din palma onanistă a lu’ vasile roaită fazanii de proletari pierzându-și lanțurile ș-apoi declarându-le
sexul lui mircea întors pe dos, multiplicat piramidal pe pereții tavernei, mădulare pe invers străluminate verzui de display-ul cuptorului cu microunde. ai să râzi, dar toate astea mă lasă oarecum buimac în timp ce b.b.c.-ul mă bântuie de jur împrejur și-mi șoptește că polițaii-mi dereglează personalitatea așa spune,mă rog, raportorul o.n.u.
dar - încerca el s-o convingă în timp ce ea-și deștepta, cu degete absente, sânii - apocalipsa-i o chestie intimă, așa, ceva, cum să-ți spun, ca o subsuoară ne-epilată pe care nu-ți vine s-o expui în public, la v’un colocviu, la v’un simpozion, vernisaj, mă rog, undeva unde e lume bună...
Nepricepîndu-se la cizme, O Loredană de poveste Mă tot împinge așa la pizme, Eu, Vasilică, -care este ! Cînd am furat-o parcă toată, Nici nu mai știu cît de-mbrăcată, Era cumplit de-nverșunată,
din mila ipocritului de sine și de nimic între salcâmi și-ntre tei în fiecare stație de autobuz cum maidanezii marchează locul se tencuiește crâșma botezaților pigmei locaș de cult? loc aș de cult…
fârtați, țineți aproape, nu mai e mult, nu vă cocliți că oricum nu se mai lucrează și se și fură-n draci și nu mai avem mai nimic sacru, și ne regulăm ca mămăruțele-n Cimitiru’ Eroilor,suntem seropozitivi, sero-
Follow-up: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/234882/index.html Lent-ila Intersecția dintre gând și regn o asemeni Cu fulgerarea unui copac solitar
La mulți ani de Sfântul Vasile! Să-ți fie anul care începe la fel de bun ca ziua ta.
La mulți ani, Vasile! Sănătate, noroc și un an nou cu tot ce-ți dorești.
Îți doresc un an bun și o zi frumoasă de ziua numelui tău. La mulți ani!
La mulți ani de ziua numelui! Ai noroc să-l sărbătorești odată cu anul nou — deci de două ori bucurie.
La mulți ani de Sfântul Vasile!
La mulți ani și un an bun!
Sănătate și La mulți ani!
Să ne trăiești, Vasile!
Text redactat cu ajutorul AI și verificat de redacție.