Sărbătoare

Ziua Națională a României

Poezii și mesaje de 1 Decembrie, de Ziua Națională a României. Versuri despre țară și despre Marea Unire, pentru urări și postări.

Poezii
20
Urări
10
Clasici
7

Oda ostașilor români

Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei șoimani de munte! Am cântat în tinerețe strămoșească vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume! Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare, Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față, Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viață, Ce-ați probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare, Că din vultur vultur naște, din stejar stejar răsare! De la domn pân\' la opincă, duși de-o soartă norocoasă, V-ați legat în logodire cu izbânda glorioasă Ș-ați făcut ca să pricepem a trecutului mărime, Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoșilor nălțime, Ș-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată, Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată! Să trăiți, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute A străbate triumfalnic în cetăți și în redute, Ca la Rahova cu turnul, ca la Grivița cu zborul, Ca la Plevna, unde astăzi cei întâi ați pus piciorul, Înfruntând pe-Osman-Gaziul, și prin fapt de bărbăție Ridicând otară mică peste-o mare-mpărăție! O! viteji de vită veche! Auziți în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?... Sunt bătăile de inimi a întregui neam al nostru Ce adună zi și noapte dorul lui cu dorul vostru, Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge, Sunt urările voioase pentru-acel care învinge! O! români, în fața voastră, colo-n tainica cea zare, Vedeți voi o rază vie care-ncet, încet răsare, Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată? E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată, E lumina re-nvierii, e luceafărul sperării, E triumful luptei voastre, soarele neatârnării! Dragii mei! din focul luptei oteliți când vă-ți întoarce La cămin, unde românca, așteptând, suspină, toarce, Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă și părinte, Ca la domni, cu pâini și sare, vor ieși vouă-nainte. Căci din voi fieștecare poartă-n frunte o cunună Și de gloria de astăzi, și de gloria străbună! Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zorește! Viitorul României dat-a mugur ce-ncoltește! O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare Care crește cu mărirea unui neam în deșteptare. Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice! Astăzi lumea ne cunoaște: Român zice, Viteaz zice.

de Vasile Alecsandri
Lungime
Autori
Ton
19 rezultate

Poezii

Poezie întreagă · Clasici

La România

Allons, enfants de la patrie! Purtând pe trup înfipta gheară Și-n suflet drojdii de venin, De zece ori sărmana țară, Rămasă-n voie la străin, D-abia putând să mai respire, Mereu lovită de călăi— De ce te plângi c-a-ta peire Îți vine de la fii tăi? O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Trecut-au vagabunde gloate Prin ospătosul tău ogor, Și ți-au lăsat în urmă toate Gogoși de vierme rozător! Un venetic îți dă cu peatră, Îți dă un altul cu ciomag, Primiți la masă și la vatră În loc să zacă lângă prag! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Ei nu-ți sunt fii. Privește-i bine: Cunoaște-ți laptele din sân Și din năpârcele străine Alege puiul de român! Nu blăstăma victima frunză, Ci scutur-o de negrii gâzi: În foi să nu se mai ascunză Cumplita droaie de omizii O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Deschide cronica străbună La anii marilor nevoi, Când soartea fulgeră și tună Potop și flacără pe noi: Să vezi c-acea grozavă ciumă, Ce-n veci de veci te-a otrăvit Ș-acuma iarăși te sugrumă— E veneticul înfiat! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Românul geme-n bătătură Pe când străinii chiuiesc Și urlă cântece de ură, Sugând pământul românesc! Iar tu, o scumpo Românie, Tu nu știi singură ce zici, Lovind,pe fii-ți cu mânie În loc să bați pe venetici! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Sunt mulți românii prin cătune, Sunt mulți ca stelele din cer, Dar norul greu când îi supune Luceferii în ceață pier! Sunt mulți românii în tot locul, Sunt mulți ca floarea din grădini, Dar nu s-a dezvălit bobocul Impedecat de mărăcini! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! De vrei să scapi duioasa rază A mii de stele românești, Tu norul ce le-nmormântează Din cerul țărei să-l gonești! De vrei să smulgi plăpânda floare Din buruieni și din scaieți, Tu-i fă curând un loc la soare: Hai dară la plivit, băieții O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat!

de Bogdan Petriceicu Hașdeu
Poezie întreagă · Clasici

La România

Astfel cum se-nclină crinul Fără viață și color, Când un vierme-i roade sânul Fraged și desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, Și nimic n-aduce ție Viața și mărirea ta! Dragă, moartea locuiește Chiar în sânul tău frumos. Unde mergi ea te-nsotește; Orice faci e de prisos. Când în dorul ce te-abate Tu încaleci să combați, Un fiastru urcă-n spate Și iți zice să abați! Când pe râul organizării Vasul tău vrei a-l purta, Un fiastru, al pierzării, Pune mâna-n cârma sa. Unde mâna ta plăcută Scrie fericire,-amor! Altă mână nevăzută Scrie-ndată: ură, dor! Când tu faci o faptă bună Fiii tăi o veștezesc, Rozele p-a ta cunună Cum le pui se ofilesc! Și speranța ta se curmă! Cu nimica nu te-mpaci! Toți s-arată pentru cârmă; Dar eu nu mai văz cârmaci!

de Dimitrie Bolintineanu
Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Către martirii români din 1848-1849

Dormiți în pace, umbre, martirii românimei, Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi! Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei, Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi! Pământul ne desparte, iar cerul ne unește În patria cea sfântă, egală pentru toți, Acolo nedreptatea și ura nu răzbește, Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți. Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință, Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat! Păstrând viitorimei modelul de credință, Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat! A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie, Iar dulcea suvenire în inimi de roman! Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie, Că nu e laș românul, nu fuge de dușman! Un Iancu, un Buteanu, un Dobra ș-alți o sută Vor sta pururea față cu orișice eroi, Și până când națiunea română-i prevăzută Cu stâlpi așa gigantici, nu-i pasă de nevoi! Uniți-vă cu Mircea, voi umbre glorioase, Al cărui nume-însuflă respect și la păgân, Precum a lui bravure și fapte generoase Fac sacră suvenirea-i la fiece român! Uniți-vă cu Ștefan, principele cel mare Ce-l recunoaște întreaga Europa de erou, Supt care românimea scăpată d-apăsare, Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou! Sau cu Mihai eroul și cu Ioan Corvinul, Genii românimei d-a căror rari numiri Ce luce-n Istorie întocma ca rubinul, Și astăzi se înfioară a turcilor oștiri! Nu plângeți mame, fiii, căci ei ne-au scos din moarte Onoarea, existința, tezaurul mai frumos; Prin sângele lor sacru s-a șters tirana soarte, S-a stins pentru pururea suspinul dureros, Surori, nu plângeți frații, căci ei vă liberară De turmele rebele, al căror scop au fost: Să taie tot, să arză, cu furie tătară, La prunci, femei, fetițe, să nu dea adăpost. Copile rușinoase, voi plângeti cu durere Pre-amanții, cari în lupte cu glorii au căzut! Dar nu știți, că-a lor inimi juraseră-n tăcere, A fi eroi prin moarte, iar nu sclavi, ca-n trecut! Dormiți, dormiți în pace, voinici feciori de munte, Subțiri și-nalți ca bradul, cu brațe de eroi, Dedați din tinerețe a merge tot în frunte, A nu ști de pericul, de moarte și nevoi! Iar voi, plăntuțe crude, ce-acum pășiți în lume, Păstrați cu reverință acest act omenos, Săpând profund în inimi al bravilor frați nume, Ce sângele-și vărsară în câmpul glorios!

de Andrei Mureșanu
O strofă · Clasici · Solemn

Trăiască Hunedoara, Călanul, România!

Jurăm credință luptei de-a ne regenera să aibă fiecare, dreptatea, munca sa, jurăm ca adevărul să fie pentru noi puterea de a scoate Călanul din nevoi și-atât cât ne mai bate o inimă în piept Călanul să renască așa cum este drept, să reînvățăm ce-nseamnă în viață bucuria trăiască Hunedoara, Călanul, România!

de Adrian Paunescu
Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Rugăciune pentru 1 Decembrie

Ne iartă, Doamne, ura și gîlceava de care suntem zilnic vinovați, dar către Tine tulnicul suna-va, să-ntorci privirea Ta către Carpați. Prea mult abandonați acestei toamne, nu mai avem în vatra casei foc, mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne, răbdare și iertare și noroc. Că pentru vite nu mai sunt nutrețuri și așteptăm o pîine din import, cînd bietul om s-a prăbușit sub prețuri și sufletul în el e-aproape mort. Ne-am despărțit în triburi și în secte, în cluburi, în partide și în găști, iubirile directe sunt suspecte. Dorești succes? Învață să urăști. Dușmanii nu puteau să ne condamne, cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău, de ce să mai venim la Alba, Doamne, cînd e negustorit și duhul Tău? Și, totuși, Alba-Iulia există, și, totuși, cineva i-a dat un rost, și-a fost și-atunci pornire anarhistă, si Dumnezeu tot ocupat a fost. Cu grohotiș pe tălpi și bruma-n gene, să-nvingi un vechi și tragic handicap, și, în onoarea Albei Apusene, să-ți scoți căciula dacică din cap. Se aude Basarabia cum plînge de dorul Þării Mari, pierdute-n veci, și-n clopote e treaz același sînge, și-aceiași ochi imperiali sunt reci. Și nu-i Emilian la catedrală, uzurpatorii lui lucrează calmi, nici umbrele din somn nu se mai scoală, nici nu mai cîntă doctor Iacob psalmi. Și ne e dor de-o sfîntă sărbătoare, în care toți să ne-adunăm aici, și ne e dor de România Mare și am rămas îngrozitor de mici. Dar, Doamne, pune-Þi pe cetate talpa, mai dă-ne harul unui gest postum, mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba și să mai încercăm măcar acum.

de Adrian Paunescu
Poezie întreagă · Clasici · Solemn

Rugă pentru România

Tragica mea, condamnata mea țară, Din nou răstignită și funerară, În static și jalnic galop antigalop, Între secetă, foamete și potop. Tragica mea adorată Românie, Calea nu ți se mai știe, Asupra ta își continuă asaltul Ba unul, ba celălalt, ba altul. Mutată cu forța, de la lei la roni, Te-au încălecat pigmei autohtoni, Care te-au trădat și te crucifică, Într-o păcăleală aproape mirifică. Te-au retrogradat urât, cu voia, După cum i-a mânat paranoia, Din săracă, te-au făcut mizeră, În timp ce afacerile lor prosperă. Vor să te scoată și de pe hartă, Þara mea tristă, de pe linie moartă, Văduvă între văduvele sărace, După fiecare război, după fiecare pace. Și, acum, când ești într-o criză majoră, Marinarul mlaștinii mi te devoră. Þukalarul lui mic și obedient Îți acoperă florile și viețile cu ciment. A venit o haită portocalie, Să ia România și s-o sfâșie, A furat și-a mințit și trădează, Ciumă ajunsă în ultima fază. Prin complot, cinism și bârfă Vor să te facă o ultimă târfă, Să te culci cu toți banii de împrumut Și să uiți cine-ai fost și ce rang ai avut. Că ai fost regină între popoare Și te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare. Sate se sparg, orașe se-nnămolesc, Se falsifică specificul românesc. În spațiul mioritic, oița nu mai trăiește, Mai sunt niște lupi care urlă câinește Și, ca de moarte să se mai spele, Ciobanul a emigrat între stele. Vâjâie vântul în orbitele goale Ale viteazului cu durere de șale, E târziu și în ceasuri și afară Civilizația, acum, stă să dispară. Ca într-un deochi, ca într-un blestem În socialism eram bolnavi de sistem, Ca o pedeapsă cu pușcărie grea, Lipsa competiției ne deprima. Și-acum în capitalism ni se-arată Toată această recesiune turbată, Pe roșu am prins toate stopurile Terorizați, am trecut toate hopurile. Ce e tot acest coșmar, pentru Dumnezeu? Parcă ne e și mai rău și mai greu, Căzută de-o crimă fără căință, Libertatea e de unică folosință. Cei mai mulți n-au nici dreptul la pâine, Aparență de om, tratament pentru câine, Dreptatea însăși, elementară, A fost ucisă pe un peron de gară. Stăm cu chirie la noi acasă, Birurile se înmulțesc și ne apasă Și întrebăm tăișul sabiei Și pe cârmaciul nărod al corabiei Cu ce drept în prăpăd să ne lase, Cine-i stăpânul propriei noastre case? Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată, Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată? Melancolica mea Românie, Fă-ne să știm că mai ești vie, Scutură-ți pigmeii care te călăresc Și gustă o bucată de măr crețesc. Fă-ți dreptate, că altfel mori, Printre atâția vânzători și trădători, Tu ești o țară între țările astrale, Însângerată-i gloria istoriei tale. N-au cum să te mai conducă niște derbedei, Care, când nu fac pe alții, fac pe ei, Vezi că din bun-simț se și moare, Românie de sine stătătoare și pierzătoare. Tragică Românie, aflată sub ape, Ce aproape e potopul, ce aproape! Poate că n-avem puterea de a-l recunoaște, Dar potopul lucrează între berze și broaște Și țara ni se pustiește de tot, Când pe guvernanți îi doare în cot Și coboară și ei, din când în când, Să-i audă pe oameni plângând. Și se prefac jenant că regretă, În sumbrul lor teatru de operetă, În potop, nici clopotele nu mai bat Pământul horcăie și s-a înmuiat. Poate că te vei răzbuna, odată și-odată, Românie mințită, furată și violată, Românie de noroi, Românie de icoană, Caz unic și tragic de văduvă orfană. Doar atât am putut aici închega, O rugăciune pentru învierea ta Și te rog eu, cum te roagă fiecare, Să ieși din cumplita crucificare. Și, din inteligență și din instinct, Glasul tău să se audă distinct, Ca-n fața lumii, în fața porții, Să se adune viii și morții! Și, ca o-ntoarcere la tine în destin, Ridică-te, țară! Ajută-ne, Doamne! Amin!

de Adrian Paunescu
O strofă · Contemporani · Cald

made in romania

fiecare om are în spate o aripă, un instinct, puțin aer de nerespirat toate îl trezesc și îi spun bună-dimineața atunci el pune mâinile pe genunchi se închide bine într-un singur punct și se aruncă spre departe

O strofă · Contemporani · Haios

Gripa porcină - în România!

La noi, în România, din păcate, Constați din cercetări, oricum o-ntorci, Că nu toți porcii au imunitate, Dar... mulți din cei ce au sunt niște porci.

O strofă · Contemporani · Cald

Roman din Romania

Ma-ntreaba multi de unde sunt, si ce mai fac, si daca-mi place, cu bucurie dau primul raspuns, iar la al doilea gura-mi tace, caci fie bine cat o fi si bune toate cele, departe, aicea, ma voi regasi

O strofă · Contemporani · Solemn

Se întoarce Dumnezeu în România

- Se-ntoarce Dumnezeu in Romania, Trecand prin vama, fara pasaport! S-alunge pe tirani si tirania, Sa ne aduca-n tara omenia, O marfa ce-am vandut-o la export.

O strofă · Contemporani · Solemn

Pleaca Dumnezeu Din Romania

pleaca Dumnezeu din Romania si vreau sa spun ca inteleg de ce, aici e-n floare barbaria, se fura ca in codru-mparatia si tot ce-am mai crezut ca e. toti hotii au functii inalte, toti fostii comunisti au partid,

O strofă · Contemporani · Solemn

Romani Blestemati Prin America

romanii din America nici daca ar fi fost blestemati mai rau de-atat nu se putea ca sa fie tratati. daca era sa venim inainte de timp, sa fim sclavi pe plantatii si nu era asa greu

O strofă · Contemporani · Cald

Roman din Romania

Ma-ntreaba multi de unde sunt, si ce mai fac, si daca-mi place, cu bucurie dau primul raspuns, iar la al doilea gura-mi tace, caci fie bine cat o fi si bune toate cele, departe, aicea, ma voi regasi

O strofă · Contemporani · Solemn

Romania libera

Toamna niste copii sau vintul or sa ne sparga geamurile. Asa ne vom afla Din ziare.

O strofă · Contemporani · Haios

Reforma la români

Deși veți spune că nu ține, Vă-ndrum așa, ca între frați: Priviți reforma foarte bine, Că alta nu mai apucați.

O strofă · Contemporani · Haios

Adevarul in Romania

Adevărul?...Floare rară!... Cred c-o știe fiecare, Că-l găsești la noi în țară Doar la chioșcul de ziare!

O strofă · Contemporani · Haios

Agricultura in Romania

Pentru tarani (chiar ei o spun) Pamantu-i darul cel mai sfant; De-aceea, guvernantii pun Agricultura la...pamant!

O strofă · Contemporani · Cald

paradisul in direct : romania in post

veni ingerul si zise : ia aceasta carte si mananc-o Marea Parabola a Tentatiei a incetat sa mai renteze editorii o dau la pret redus in limita stocului disponibil termenul de lichidare : mai sunt douazecisinoua de zile fara sa faci un pas urci pe scarile rulante din Mall iti potrivesti cruciulita fosforescenta \"Arborele vietii SRL - SFINTIT\" si mesteci in sila un orbit ce nu-si mai reincarca aroma

O strofă · Contemporani · Haios

Moda la români

La români e-un fapt ciudat Plătești ce nu ai în cap Cheltuiești bani în prostie Pentru-o foaie de hârtie.

Urări gata de trimis

Urări de 1 Decembrie

  • La mulți ani, România! Să ne fie țara mai bună și oamenii mai buni unii cu alții.

  • La mulți ani tuturor românilor, oriunde ar fi astăzi! Ziua Națională să ne găsească uniți.

  • 1 Decembrie fericit! Un gând bun pentru toți cei care fac țara asta să meargă înainte.

  • La mulți ani, România! Sănătate și liniște celor de acasă și celor plecați.

Pentru colegi și parteneri

  • La mulți ani de Ziua Națională! Vă doresc o zi frumoasă alături de cei dragi.

  • 1 Decembrie fericit! Sărbătoare frumoasă tuturor.

  • La mulți ani, România, și la mulți ani nouă, tuturor!

Scurte

  • La mulți ani, România!

  • 1 Decembrie fericit!

  • La mulți ani tuturor românilor!

Text redactat cu ajutorul AI și verificat de redacție.