Sfântul Nicolae

eu nicolae magnificul zidit în pielea goală pe statuie

poezia încă și încă o dată viață a morții licuriciul strălucitor de pe vârful trompei lui dumnezeu * * * în picioare cu bocanci grei de cuvinte alerg până la epuizare pe câmpiile de rocă dură ale sentimentelor de ce mi-a trebuit atât de mult timp pentru a afla că durerea rănile pierderile de sânge nu sunt ale ființei și ale trupului ci ale cuvintelor ale silabelor și-ale literelor * * * cucuta nu-i primejdioasă pentru socrate dimpotrivă îi înmiește vigoarea și viața îi maturizează eternitatea * * * nu pot iubi pe cine nu mă iubește iarbă grasă și uleioasă trupul meu ființa mea și limba mea în preajma celor care nu mă iubesc * * * dacă mi-aș descăpățâna sexul și l-aș arunca în cele patru puncte cardinale dacă mi-aș smulge locașurile în care se plămădește sămânța viitorilor noștri copii tot atât de mult mai m-ai iubi dona juana tot atât de mult m-ai adora ai mai putea să dormi o singură clipă lângă mine cu seninătatea străveche din pântecul mamei tale * * * var și carbid poeme toride poeme fără cusur mă-nchipui în postumitatea mea ideală eu nicolae magnificul zidit în pielea goală pe statuie de un nou gheorghe anghel la întretăierea căii victoriei cu strada academiei * * * azi m-am întâlnit cu daimonul meu se masturbase în urmă cu numai câteva ceasuri sperma i se uscase fosforescentă pe coapse * * * te iubesc dona juana pentru că ești lumânarea flacăra și ceara trupului meu tu și sora ta ideală trăiți fericte-n crevasele capului meu gheață abur și fosfor ale creierului și-ale destinului meu sora ta ideală sunt eu însumi donă juană imperială și absolută * * * beau foc ca și când aș bea must sunt beat criță de băutura numită foc urinez foc peste coclaurii româniei postcomuniste