4 decembrie

Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare

Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare oricarui zvon ce calea mi-o atine; supus, in blanda vantului sransoare, precum in parcuri plante suitoare vrea doru-mi vrejurile sa-si aline. Si-oricarei arme pieptu-mi dezgolesc atat cat simt ca pieptul se largeste.

(Fragmente)

Vreau să mă adun ca apa din ploi Coboară turme albe de zăpezi Și capre reci de ger cerul, coviltir pe car de ape ciobanii pustnici cu sarici de cer

Nuntașul Cerului

„Fericiți cei chemați la Cina-Nunții-Mielului.” (Apocalipsa 19, 9) Mi-am făcut inima alăută și cuvântul arcuș să-ți cânt, o, Mire, în viața aceasta – noapte de îndelungă priveghere –

Satira I Pădurea sacră - fragment -

„O, ce zadarnice și sterpe sunt frământările-omenești!” - Câți cititori crezi că vei prinde, scriind astfel? - Mie-mi vorbești? Cred că nici unul, jur pe Hercul! - Nici unul? - Doi, sau nimeni, poate. Eu bine știu că Polydamas, ca și troienele voalate* Pe Labeo** cu precădere naintea mea l-ar fi cinstit. Puțin îmi pasă! Dacă Roma atât de mult s-a zăpăcit,