5 decembrie

În vrăjită pace

În vrăjită pace, Oră mult senină: Șesul alb ce tace Pe sub lună plină,

Silentium !...

Taci molcolm, nu trezi nici dor Adînc în suflet, nici fior, Căci ele scapără și pier, Precum luceferii din cer Răsar ca să apună iar, Tu taci și ia aminte doar. Simțirea cui să ți-o încrezi ?

Adu-ți aminte (Remember me)

Să-ți amintești când eu voi fi departe, În țara fără drumuri înapoi, De ziua când, de mână amândoi, Întârziam clipita ce desparte. Să-ți amintești de-un nume scris pe-o carte... Să-ți amintești atunci când niciodată

O frunză

Eu nu sunt decât unghia strămoșilor mei, care a trecut prin pământ s-a înălțat prin copac și acum este frunza din care cântă

Desmoșteniții

Cît văd ochii peste lanuri, pentru cine ară pluguri, Pentru cine sapă aur felurite meșteșuguri? Mult folos aduce munca - e prielnică oricui; Și cu toate-acestea-n lume nu e bine, pace nu-i... Azi, cu brațe dezrobite, zămislesc atâtea goluri, Încît lipsa crăinicește între cele două poluri...

Ce este Golemul?

Golemul este o creatură sau mai degrabă o ființă umană, fabricată artificial printr-un procedeu magic folosind sfintele Nume ale lui Dumnezeu. Concepția conform căreia ar fi posibilă crearea de ființe vii în acest fel este larg răspândită în doctrinele magice ale multor popoare. Exemplul cel mai cunoscut este cel al idolilor și imaginilor cărora strămoșii le-au conferit darul vorbirii. La greci și la arabi, aceste activitați sunt puse în legătură cu speculațiile filozofice, constând în captarea spirutalității stelelor și insuflarea acestora ființelor pămăntene. În iudaism însă, dezvoltarea ideii de Golem, este independentă de astrologie, fiind legată de exegeza magică a Sefer Iețira și de concepțiile care admit puterea creatoare a limbajului și a literelor. (Kabbalah în Enciclopedia Iudaică, 1971, vol VII, pg.351) Sursa: Mosche Idel-Golem, Editura Hassefer, Bucuresti, 2003, pg 11, traducerea Rola Mahler-Beilis.