14 martie

Noaptea de decembrie

Noaptea de decembrie Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o schinteie în ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit... Si nici o schinteie în ochiu-adormit.

cîntec de leagăn

Ca să dorm trebuie să-mi spun o poveste Mi-o spun seară de seară . Adică o văd cu ochii închiși Corpul meu . Capul . Inima mea sătulă de decenii să mai bată . Creierul meu neadormit

Popasuri în cărți

Pătrund umil ca\'n vegetal culoarea poemul ochilor. Pentru paloarea fratelui din legendă, deseori împreună mânile la cer, iar alteori mă urc la miorița de imagini, ca un voevod tăcut în istorie și par\'că n\'ași vrea altă glorie,

Despărțire

Nu voi studia niciodată dreptul, căci nu voi putea demonstra cândva cuiva că ai avut dreptate când ți-ai aruncat copilul sub tren în primăvara aceea, nici medicina, deoarece n-aș putea trata minusculii fragi suferinzi, ce-au dat în pârg pe pântecu-ți aprins, iar poezii voi putea scrie mereu, adevărate, infecte, așa cum e și cârciuma asta îmbâcsită de fum, cum e și întâlnirea noastră din această seară.