La mulți ani de Sfinții Mihail și Gavriil! Sănătate, putere și un an cu spor.
La mulți ani de ziua numelui! Să-ți fie drumurile line și anul bun.
La mulți ani, Mihai! Să ne trăiești, sănătos și fericit.
Toate urările de Sfinții Mihail și Gavriil →
Text redactat cu ajutorul AI și verificat de redacție.
Demonul
Ma jur pe-ntaia zi a firii Ma jur pe ultimu-i azur Pe blestemul nelegiuirii Pe vesnicul adevar ma jur Ma jur pe chinul prabusirii Pe sacrul biruintei dor Ma jur pe clipa intalnirii Pe-amenintarea despartirii
Flori profane
Tot trupul flori trufașe-ți poleiesc, Arzând în piept și-n păr culori și stele, Flori leneșe de lux dumnezeiesc, Profană floare-a patimilor mele. Cu-o mare ură-aș vrea să ți le rup, Mătăsurile-n flori și floarea-n sânge, S-aud din fundul sângelui cum plânge
Trec
lui E.R. pasărea aduse cântecul frumos și fata răsări în trecerea aleii Cavalerii somnului din sticlă Ca un miros de floare de aglică. Trec
Hainele de lucru
Uite c-am văzut-o și pe-asta, măi fraților! Auzi dumneata, nu mai poate muncitorul să intre într-un restaurant; nu-l lasă ăia. Se uită chiorîș la haine. Cică-s prea murdare și nu cadrează... Ca să vezi ce-a pățit pe chestia asta Vasili Stepanîci Konopatov. El în persoană. L-au scos afară pe brînci, măi fraților, din resturant. Uite unde-am ajuns! Păi să vezi. Vasili Stepanîci, cum a intrat pe ușă, cum a simțit că ceva nu era-n regulă; prea se uita urît portarul la costumașul lui. Costumașul, deh, prăpădit rău; ce vrei, haine de lucru, un fel de salopetă. Dar nu asta importă. Ceea ce l-a supărat din cale-afară pe Vasili Stepanîci a fost felul cum l-au tratat. Să-i dea lacrimile nu alta. Îi zic portarului:
Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă
Când a venit la Iași, Eminescu colindase toate olaturile românești. Singura lui avere era un geamantan plin cu versuri. În vremea când se formau ca mărgăritarele în sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi au petrecut multe nopți în colțurile retrase ale vechii cetăți ale Moldovei. Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat. În una din aceste înserări, Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului. Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.
Inima
Multă lume a trecut prin inima mea, sprijinindu-și umerii de pereții ei. Bărbați cu profilul sever care se simt ca acasă pe șantier și pe mare, melancolici pentru fiecare iubire arsă, gânditori pentru fiecare aramă a toamnei. Femei frumoase odihnindu-se simplu în culoarea acestor bărbați.