5 noiembrie

Zodie

N-am zi de naștere / ca să-mi colind, nici zi de înviere / să-mi plâng moartea. Mă știu din începuturi / și-am să pier cu soarele odată, / ca bulgăre de jar pe colț de cer, privind nestânjenit în ochi de tată.

cuget

Cuget, asadar sunt un fluture.... Murmurul florilor peste zece mii de ani va strapunge ceatza acolo unde nu se poate visa si nici trezi ca sa ajung sa misc din aripi de lumina.

Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă

Când a venit la Iași, Eminescu colindase toate olaturile românești. Singura lui avere era un geamantan plin cu versuri. În vremea când se formau ca mărgăritarele în sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi au petrecut multe nopți în colțurile retrase ale vechii cetăți ale Moldovei. Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat. În una din aceste înserări, Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului. Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.