Alpinism ( 1928)
Pe piscuri goale, fără viață,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viață.
Cu patimă m-am strîns pe stîncă
Strîngînd spasmodic piatra tare …
Și-i drept că gura-mi, nu arare
Clipe de seara
Amurgul paste linistea in salon,
liniste rar speriata
de tipatul vreunui bolnav ce tuseste,
scrijelind panza de anost si monoton.
Adineauri sora Ioana a trecut,-
si ochii taiati in sticla severa,
cum s-au rotit prin salon, dojenitori,
Dragostea Băiețișorului și a Chibritei
Băiețișorul o plăcea pe Chibrita,
i se părea fatală.
Iubea chipul ei drăguț,
o găsea mortală.
Dar cum se-aprinde flacăra
între un băț și-o chibrită?
Danses des infinitudes
Midi.
Je descends la colline des temples.
Sur les marches
Un brahmane vêtu de blanc
Quelques cigales
Cigales-enfants.
Je vole un arc-en-ciel à l’orage
En passant.
Inima
Multă lume a trecut prin inima mea,
sprijinindu-și umerii de pereții ei.
Bărbați cu profilul sever care se simt ca acasă
pe șantier și pe mare, melancolici
pentru fiecare iubire arsă, gânditori
pentru fiecare aramă a toamnei.
Femei frumoase odihnindu-se simplu
în culoarea acestor bărbați.