6 octombrie

Ne-am depărtat de lume

Ne-am depărtat de lume în calma dimineață Când își prăda veșmântul suav peste răzoare; Ne-a-ntâmpinat pădurea cu ruga în pridvoare Ștergându-și lin paloarea și roua de pe față. Din rămuriș de curpeni se deșteptau prigorii

Blestem de dragoste

Când ți-o fi lumea mai dragă, să-ți pice dreapta beteagă și s-ajungi, la cap de pod, cerșetor, slut și nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviștină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ți versul ca buhaiul,

Vizită

După ce muști din măr numești locul de unde ai mușcat – mușcătura mărului - numești în cuvinte un loc gol, un spațiu inexistent, ca și cum ai bate un cui în aer. Așa că nici despre ea nu ar fi trebuit să vorbim, s-a îndepărtat, s-a ascuns, nu mai poate fi găsită. I-am spus odată, Lîngă dragostea noastră firul cu plumb nu stă drept.

3 (E târziu)

E târziu și cred că ai repauzat destul De ce să cazi alături și nu te-ai prelungi așa cum ești într-un infinit propriu? Îți dau o parte din tot

Baladă

Þara verde, basarabă, doarme-n giulgiu de otavă. Plaiul lin, ciscarpatin, zarea brazii i-o ațin. Zodiile calme-și cern ritmul dulce, sempitern. Luna Doamna, rituală, varsă mir-argint în poală.