16 august

A scrie

Când scriem trebuie să păstrăm distanța față de ce s-a întâmplat în cuvinte Ca atunci când salvezi un om de la înec:

Tînăr în New Orleans

înfometat, bîntuind barurile, iar noaptea plimbîndu-mă pe străzi ore în șir, luna îmi părea întotdeauna contrafăcută, poate că așa și era, iar în Cartierul Francez priveam cai și trăsuri deschise trecînd, pe capră cu vizitiul cel negru, în spate cu pasagerii lor, bărbat cu femeie, de obicei tineri și întotdeauna albi. eram și eu întotdeauna alb. și cu greu fermecat de lume. New Orleans era locul ideal în care să te ascunzi. puteam să fac ceva pe toată lumea fără să fiu deranjat de cineva.

S-a găsit inelul de iarbă al poetului

S-a găsit inelul de iarbă al poetului Walt Whitman

Brouillard

Ce jour pareil à un homme fatigué Qui longe une rue grise et calme Ne supportant plus sa douleur Mais qui, malgré tout, se refuse à pleurer Sur des chemins cahoteux plane Un voile d’indifférence

Complainte de la lune en province

Ah ! La belle pleine Lune, Grosse comme une fortune ! La retraite sonne au loin, Un passant, monsieur l\'adjoint ; Un clavecin joue en face, Un chat traverse la place :

Afară

A fost ca o ușă închisă Grădina de frig. Ferice de cei rămași pe malul celălalt Corăbii îi așteptau Și mâna lui întinsă peste timp Ca o muzică-naltă Murmur de fructe viitoare