Horațiu Ioan Lașcu
8 mai · n. 1964iubire subterană
de-ar fi fost doar
o tragedie a închipuirii
altminteri mă mișc de pe un trotuar pe altul
de pe o stradă pe alta
și zic s-a schimbat ceva am a-ți spune noutăți
și, o, cît de frumos e orașul
traversînd străzile
care oricît le-ai bate nu vindecă nimic
Iubirea
IUBIREA
Părtași suntem multor iubiri
Una singură e împlinire
Celelalte numai presimțiri
Până dăm în inima de Mire
Impodobit cu-nfățișarea Lui
Adevarul foarte repede
nu te mira
ca ma vezi sapand pamantul
gradina
nici nu a fost semanata
am facut tot ce trebuia facut
acum depun marturie
asa cum te-ai prabusi brusc
12 octombrie 1976
de patru generații, în dosul casei noastre curge
un pîrîu cu sînge întunecat.
de ani și ani, tatăl meu îl acoperă cu paie și frunze
să nu afle vecinii. și tatăl lui îl acoperea și el cu paie și frunze
și poate că va fi rîndul meu să-l acopăr curînd,
pentru că nu-i bine să afle vecinii ce curge acolo.
primăvara ne facem și noi că arăm și semănăm,
Păsări de frig
Dinspre rai în lumină se scurg
Aspre păcate, statui de răcoare,
Frumoși ca un cântec suntem în amurg
Și singură-n sânge tristețea mai doare;
Ce limpede-i cerul prin păsări de frig,
În cai și în zboruri iubim nebunia,
E noaptea tăcerii și nu pot să strig
EPIGRAMA
Daca nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea usor se rataceste
La vorbirile desarte.
Si de nu se odihneste
Mila pacii intru noi,