8 mai

iubire subterană

de-ar fi fost doar o tragedie a închipuirii altminteri mă mișc de pe un trotuar pe altul de pe o stradă pe alta și zic s-a schimbat ceva am a-ți spune noutăți și, o, cît de frumos e orașul traversînd străzile care oricît le-ai bate nu vindecă nimic

Necunoscutul

De ce mă duce gândul la îngeri, de ce la ucigași ? Împotriva lor mă înarmez eu oare cu acest trandafir fără miros, de hârtie ? Un bărbat pare a-mi face semn cu mâna de pe cealaltă parte a străzii. E îmbrăcat in negru,

Singur și alb

Singur și alb, la după miezul-nopții, făcând să scapere asfaltul, scuturând printr-un singur prelung nechezat întunericul din arborii de pe trotuare, astfel l-am văzut, singur și alb. Singur și alb, înaintând fără grabă prin mijlocul orașului, păscând nedumerit

Un schelet de pasăre

Nu sfărîmați rămășițele cîntecului Aceste oscioare subțiri și înghețate Expuse fără milă în apele morții Ușoare ca niște fulgi într-o palmă. Tăcerea n-are greutate Pliscul ei e ascuțit și fără luciu Zborul înfășurat de nori, peste munți

Hélène

Elle avance dans moi par des voies sans lumière Et le jour petit-lait se répand tout à coup Sa main subtile allume à chaque instant la paille cachée Ah que j\'aime cette femme et que le monde est opaque Le vrai des choses grésille sous les apparences Et puis l\'âme est si loin tapie, on dirait même Que des eaux secrètes en dedans font notre silence Elle avance dans moi moi dans elle par bonds

Colind cu luna

Vrut-am vrut așa să fiu, Nu lunatec, ci luniu, Să umblu seara pe vale, Să știu Luna când răsare Și noaptea cât e de mare. Tot cu dorul am umblat Multă vreme pe-noptat, Doar de Lună ascultat,