Craciun
In spatele templului e-un cotet de gaini, citiva saci cu malai
marmura pentru zeii de-ocazie
o tigaie incinsa,
vestalele sporovaiesc in pauza ca dizeozele
fac gargara cu ceai
tematoare de razie
si-au pus pozele
pe condicuta pretinsa.
Imperiul sufera pe undeva prin paduri
il dor barbarii cu limfa lor sloboda,
nu-i voie sa bei nu-i voie sa-njuri
hai pituleaza-te-n loboda.
Isus sta in pintecul maicii sale, nebun,
asculta discuri cu Pink Floyd si plinge,
se-amina desigur spectacolul de Craciun
magii s-au inscris in ajun
la donatorii de singe.
Poezie întreagă · Clasici
Moș Crăciun
Moș Crăciun
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți.
Și ne-aduce daruri multe
La fetițe și băieți.
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Din bătrâni se povestește
Că-n tot anul negreșit,
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit.
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Moș Crăciun cu plete dalbe
Încotro vrei să apuci?
Þi-aș cânta florile dalbe,
De la noi să nu te duci.
Moș Crăciun, Moș Crăciun
Poezie întreagă · Clasici
Elegie de Crăciun
Un cantec aureste si-o stea la geam se-aprinde
si-o ciocanire alba in visul dinspre strada.
Ce pas se mai opreste in gheata si zapada,
la casa zavorita de astazi sa colinde?
Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si inteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca.
Si magica lui usa trecutu-ncet si-atinge
si vad un pom de aur cand se deschide usa…
Dar daca mana, grabnic, luminile le stinge
si smulge mandarina si toba si papusa?
Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
si n-a mai vrut din aur sa cheme inapoi
ingerii tristi de zahar si saniile moi
zambind cu Mosi-Craciunii de turta dulce-n ele?…
S-au stins in brad luceferi si portocale-n mine.
Zac jucarii de vise pe fund uitat de lada.
In scrinuri vechi dorm ingeri si inimi de zapada
si zilele de aur ca niste mandarine.
Si doar colinda curge… De ce atata zvon,
cand mana ostenita nu-i face semn sa vina?
E mai adanc, cand ninge pe cantec si lumina,
peste colinda vietii si steaua de carton.
Poezie întreagă · Clasici
Mos Craciun
Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N\'o s\'o vada
Nici ast an.
Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, -
Nu-ti mai vin cu ceata\'n tinda
O colinda
Sa-i inveti.
De cu seara\'naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.
Plange biata gospodina,
Bratele in gol se\'ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.
Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda\'ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.
Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.
Cu tropare si podobii
Faci popas intr\'un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.
Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e\'n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!
Poezie întreagă · Clasici
Rânduri pentru Moș Crăciun
Iartă-mă că te salut numai din ușă...
Te-aș pofti și-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeași veșnică păpușă
Și același vechi refren de panoramă!...
Iartă-mă că-ți spun ce cuget, Moș Crăciun...
Dar eu - zău - nu văd de ce mai vii!...
Ce folos că ești bătrîn
Și-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decît minciuni pentru copii!...
Nu-ți mai pierde timpul cu povești
Pentru cei ce nu mai cred în ele...
Tu - e drept - n-ai fost decît așa cum ești -
Omul cu păpuși de porțelan
Și acadele...
Dar eu nu mai sînt copilul de-altădată,
Să mă-ncînt numai de chipuri ce se șterg -
Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,
Nu femei-păpuși de Nurenberg!...
Iată!...
Asta este tot ce-am vrut să-ți spun...
Și ți-am spus, să știi și tu ce-aș vrea!...
Þine minte,
Þine minte, Moș Crăciun...
Și la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!...
Poezie întreagă · Clasici
De-a Moș Crăciun
Umbla un fel de molimă, pesemne,
în pragul sărbătorilor de iarnă ...
Părinții, bunicii, mătușile,
cu chipuri solemne,
discutau în surdină
chestiuni arzătoare :
va intra prin lucarnă,
de-a bușile,
sau prin horn o să vină,
într-un iureș nebun,
pe-o sănioară scînteietoare,
spulberînd sub tălpice stihiile,
darnicul Moș Crăciun?
(Așa-i zicea lui Gerilă-nainte
să fie numit președinte
la Comitetul cu jucăriile ...)
Cam astfel tăinuiau
și, firește,
habar n-aveau
de urechile noastre ciulite,
de ochii boldiți tîlhărește ...
Ticluiau mai apoi un răvaș
către vămile cerului,
pasămite,
și-n urmă se duceau
iavas-iavas,
la rosturile lor obișnuite.
Ma gîndeam
petrecîndu-i la vale
c-un zîmbet coțcar :
trebuie să fim ingăduitori
cu cei mari !
De-atîtea treburi și angarale
n-or fi avut
cînd să bage de seamă
că nu numai ei au crescut
într-un an, sau în doi, sau în trei ...
Ei ne vad pururi neștiutori,
ca-n pruncie,
cînd credeam că ghetuțele pică
din nori
în bradul din colțul pridvorului,
că Moș Jucărie
vine pe borta cuptorului,
cu plăcintele și scoverzele,
că pe sor’ mea a mică
o aduseseră berzele...
Nu-i nimic, îmi ziceam,
las’ să fie așa !
O să ne adunăm impreună
și de-astă dată ;
noi, la fel, vom cînta,
vom ura,
și-or să ne asculte
cu inima bună,
mătuși și bunici și părinți,
și-or să spună
ca-n toți anii, la fel,
același cuvinte – model,
de turtă dulce și ciocolată :
« Dragii noștri,
să fiți
silitori
și cuminți !
Conduita frumoasă
este apreciată
cu osebire – de sărbători !
Iată,
s-ar putea să apară îndată
moșul cu daruri
pentru bunii școlari :
parcă tropăie pe acoperiș ! »
- Ce copii ! murmuram,
privind cam pieziș,
cu ochii foarte atenți,
spre bătrînii ștrengari ...
Dar, ce mai încolo-încoace,
trebuie să fim indulgenți
cu cei mari :
lasă-i și pe ei să se joace !
Poezie întreagă · Clasici
De Crăciun
De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliță copii
cu colindul.
Și din zori până-n apus,
pe-o steluță cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.
*
Dar tu, frate credincios,
porți tu Pruncul ce trăiește?
Duci în tine un Cristos
care crește?
Nu-i vreun gând ce te-a-nșelat,
un simbol sau o icoană?
Simți că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...
După bezna cea de ani,
și-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?
Simți că Cel ce l-ai primit
de lumină-ți umple gândul?
Și vin magi din răsărit
căutându-L?
Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nșeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.
Și din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porți și tu tot un Isus...
de hârtie.
Poezie întreagă · Clasici
\"Literatura de Craciun\"
Sa va trimit \"Literatura de Craciun\"...
Dar ce anume? Vreti colinde mici
Cu \"dalbe flori\"si \"Ler, oi Doamne bun\"
Pentru copii peltici?
As scrie, poate mai cu usurinta
O schita realista, cu tendinta...
Ori preferati istorioarele morale
(M-ati pune-ntr-o cumplita-ncurcatura!)
Pentru dudui gingas-sentimentale
Si pentru numerosii cititori
Ce nu citesc literatura
Decat o data-n an: la sarbatori,
Cand tot ziarul le ofer-o poza
Cu magi, c-un prunc s-un staul, in culori?
( O poza care, daca-i bine scoasa,
Se poate incadra si pune-n casa...)
Sa va descriu, in delicata proza,
Un pom aprins intr-un salon din centru,
O Tannenbaum, lumina roza,
Copii buclati, papusi articulate,
Ori o serbare la periferie,pentru
Orfani, cu doamne din inalta societate?
Va place, poate, o poveste demodata
Ce spune despre-un vrac
Si despre-o fataCare-a fugit in noaptea luminata
C-un print adus de Mos Craciun in sac?...
Asara-am stat nedumerita-n drum
Apusul inflorea: Crai nou - o ghinda
Abia tivita cu-o parere de inel,
Cu fructul straveziu de fum
Ce parca sta sa se desprinda
Din degetarul nou si subtirel
De prin gradini, copacii bruni si uzi
Imprastia in largul vantului
Inselator parfum de muguri cruzi,
Iar plutitorul abur al pamantului
Punea primavaratice vedenii
Pe liliecii cu crengute moarte
Si-un clopot cuvios, departe,
Chema-ndelung ca-n serile cu denii.
Dar glasuri maruntele de copii
Cand stelele-ncercau sa se aprinda,
Au inceput sa-ngane o colinda, -
Pe Mos Craciun sa-l cheme
Mai devreme
In inserarea proaspata ca de Florii...
Pe ce meleaguri rataceste oare
Mosneagul alb, cu barba de ninsoare?
Eu stiu ca Mos Craciun a insirat,
Pe-un fir desprins din coada unei stele,
Toti clopoteii rasului curat
Si-i tine sub zavor, la el in cui
Si-n fiecare an de ziua lui,
Cand toate lampile prin case sunt aprinse
Si cand pe uliti nu-i decat colinda,
Coboara clopoteii de sub grinda
Si-i scutura deasupra lumii ninse.
S-atunci peste omatul din campie
Un cald reflex trandafiriu invie,
De parca stau sa se iveasca zorii
Si rad si se-ncalzesc colindatorii...
Dar cum sa scriu \"Literatura de Craciun\"?
E-atata primavara timpurie,
Incat ma tem ca n-o mai vrea sa vie,
Ca-n celelalte ierni, bunicul bun.
O fi venit pe-o noapte calda pan-aproape;
Clipind marunt din ostenitele pleoape
S-o fi iutat pe dealuri si pe vai,
Apoi, mirat si fara nici un capatai,
S-o fi intors batranul indarat...
Cum sa-l ademenesc si sa-l insel
Cand nu-l asteapta nici un bulgar de omat,
Cand nici copii ce colinda la feresti
Azi nu mai cred in albele-i povesti,
Si cand, din toti cati au crezut in el
Si l-au chemat cu gand curat si drept,
Eu singura-am ramas sa-l mai astept?...
Poezie întreagă · Clasici
Către Moș Crăciun
După vechiul obicei,
de la moși-strămoșii mei,
Moș Crăciun, iată că-ți scriu,
situația-ți descriu.
Ca sărac și bun creștin,
eu cu rugăminți îți vin.
Nu vreau luna de pe cer
dar sunt multe ce îți cer.
Treci întâi prin țara noastră
căci situația-i cam.....albastră.
Singur tu poate mai poți,
că să ne salvezi de hoți,
de bacșișuri și de mită,
ce ne fac pâinea mai mică,
mai neagră și mai uscată
și la preț \"reașezată\",
de minciună, nedreptate,
de metode birocrate,
plănuiri haotice
și munci \"patriotice\",
de elogii la comandă
și-n cămări doar propagandă:
\"tacâmuri\" și \"patrioți\"
pentru noi, crezuți netoți,
\"rațional alimentați\"
și așa \"de boli salvați\".
Moș Crăciun, chiar de-i polei,
adu-ne niște ulei,
chiar de vii cumva pe jos,
adu-ne și zahăr tos.
Nu uită piper și sare,
că alimentară n-are
și-o canistră de benzină,
că și Daia e....mașină.
Chiar de-i viscol, ia-ne nouă,
rogu-te, și niște ouă,
chiar de-i ger ce piatră crapă,
bagă-n sac și niște ceapă.
Văleleu și of! și of!
mult mi-e dor de-un cartof!
Nu ne-adu viscol și nea,
mai bine niște cafea,
nu de orz ci naturală
(iartă-mi marea îndrăzneală).
De-i veni în miez de noapte,
vino cu-n bidon de lapte,
ia în sacul tău de pânză,
că mi-e dor, și niște brânză.
Ca să nu uităm de el,
ia și carne de purcel.
Scăpa-ne de gerul crunt
și adu-ne niscai unt.
Stăm în case și în hrube,
iarna cu căciuli și șube,
bezna noapte o domină,
străzile-s fără lumină.
Poți lumină să produci
și căldură să ne-aduci?
Apă de băut și caldă
copiilor să facem scaldă?.
La Crăciun, de-i masă mare,
trebuie și scobitoare
și în plus chiar șervețele.
Crezi că ne-am fandosi cu ele?
Multe sunt! Ia săniuța
și de-asupra hârtiuța,
aia sub formă de sul.....
nu c-aș fi foarte fudul,
dar măcar de Anul Nou,
să cinstim al nost\' popou,
să-l scăpam cu acest dar,
de hârtia de ziar
Duminica. 07.12.1980
Nota autorului: Poezioara a fost citită (cu omisiuni) la RADIO EUROPA LIBERÃ.
A fost scrisă la mașină de d-na Ana Ilie (în timpul serviciului) în Decembrie 1980. Dânsa a fost atunci sectretara directorului tehnic al interprinderii Călănene, Ing. Doinel Frențoni (membru de partid) și soția....secretarului de partid al secției furnale (I). D-na Ana Ilie, nu numai că a scris și multiplicat poezioara, dar a și difuzat-o. (Sub pseudonimil Nicoliță Calistrat)
Poezie întreagă · Clasici
De vorbă cu moș Crăciun
Norii-au prins din nou să cearnă
jucăușii fulgi de vată…
Sărbătorile de iarnă
vin cu fostul de-altădată.
Moș cu traista seculară
înfiripă scări de gheață,
și pe ele se coboară,
bradului să-i dea viață.
Tot șiret și-acum! Din carte
strigă nume după nume
darurile și le-mparte
celor consemnați anume.
Că te-aduce-a vremii roată
orișicine înțelege,
dar de ce-mparți traista toată
numai la bogați, moșnege?
Sînt atîți copii prin țară
care-așteaptă-n van minunea,
deși seară după seară
n-au curmat cu rugăciunea!
Prea le-mparți numai de-afară
flori de gheață pe la geamuri…
Fii mai generos diseară:
dă-le-un fleac din cele daruri!
Te miri ce și lor le lasă,
fericiți să poată spune
c-au găsit, în zori, pe masă,
un covrig cu trei alune!
O strofă · Clasici
Moș Crăciun
În fiecare an, după ce albul se așterne pe crengi
revine bătrânul coțcar, odiosul,
Rasputinul odăii copiilor. Își scutură barba de vată
și năvălește cu cizmele și cu forța în toate inimile.
traducere de Petre Stoica
Poezie întreagă · Clasici
Moș Crăciun *
Într'o sanie ușoară,
tras de-o ciută de mărgean,
Moș- Crăciun din cer coboară,
ca în fiecare an.
El o traistă poartă'n spate
și'n ea, darnicul unchiaș,
duce daruri minunate
pentru dragii-i copilași.
Trenuri, mingi, autobuze,
cărți cu zâne și pitici,
el, cu zâmbetul pe buze,
le împarte celor mici.
Căci în fiecare casă
stă un brad cu jucării,
iar în jurul lui, voioasă,
e o horă de copii...
Și, pe când din traista-i plină
Moșu'mparte ce-a adus,
dintr'o ieslă de lumină
le surâde chiar Iisus...
Poeți născuți pe 25 decembrie
Emil Brumaru
n. 1939
numărătoare pentru puștoaice și babalâci
elefantul
da
din
trompa
strada
garii
da
din
Ioan Alexandru
n. 1941
Iubirea
IUBIREA
Părtași suntem multor iubiri
Una singură e împlinire
Celelalte numai presimțiri
Până dăm în inima de Mire
Impodobit cu-nfățișarea Lui
Traian Dorz
n. 1914
De dorul Tău
De dorul Tău, Iisus iubit.
De dorul Tău Iisus iubit
în dragostea Ta arse
și inima spre Răsărit
și fața ni-s întoarse
Iisus, Iisus… și Te-așteptăm
cum crinii-așteaptă rouă
Vasile Militaru
n. 1886
Rugaciune
Mărire Þie, Doamne Sfinte,
Că mi-ai dat viață – o comoară –
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
Și toate câte mă-nconjoară.
Să fiu mereu iubit de Tine
Eu voi munci din răsputere,
Mereu voi face numai bine
Ioan Alexandru
n. 1941
Izvorul
Izvorul
Izvorului asemeni sunt si eu
Cutremurat sub stelele de vara
Cu cat e cerul mai fara de vant
Cu-atat launtrurile mele se-nfioara
Nu dinafara-i zvon ce ma framanta
Pete Brown
n. 1940
White Room
In the white room with black curtains near the station.
Blackroof country, no gold pavements, tired starlings.
Silver horses ran down moonbeams in your dark eyes.
Dawnlight smiles on you leaving, my contentment.
I’ll wait in this place where the sun never shines;
Wait in this place where the shadows run from themselves.