24 decembrie

Îndoiala

Cât timp nu te văd, nu oftez, nu bocesc Stăpân sunt pe mine și când te zăresc, Când însă mult timp nu-mi mai ieși înainte Ceva îmi lipsește, un dor mă cuprinde Și atunci, suspinând, mă întreb cu uimire: Noi suntem prieteni, sau asta-i iubire? Dacă-mi pieri din priviri, eu în stare nu sunt

Sonetos

I A tu abandono opongo la elevada torre de mi divino pensamiento. Subido a ella, el corazón sangriento verá la mar, por él empurpurada. Fabricaré en mi sombra la alborada, mi lira guardaré del vano viento,

În absența Dianei

Iată, iubito, sunt lucruri aici în care vreau să mă-mbrac. Sunt lucrurile tale, mai mici decât trupul meu de dac... Te văd în ele, tu ești departe. Mă înveșmânt în amintirea ta precum poveștile într-o carte

Midnight Sun - 6th chapter

I was surprised, watching her stumble through the day - tripping over cracks in the sidewalk, stray books, and, most often, her own feet - that the people I eavesdropped on thought of Bella as clumsy. I considered that. It was true that she often had trouble staying upright. I remembered her stumbling into the desk that first day, sliding around on the ice before the accident, falling over the low lip of the doorframe yesterday... How odd, they were right. She was clumsy. (For the full version of this chapter please follow-up to the Romanian translation)