27 martie

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste

12 octombrie 1976

de patru generații, în dosul casei noastre curge un pîrîu cu sînge întunecat. de ani și ani, tatăl meu îl acoperă cu paie și frunze să nu afle vecinii. și tatăl lui îl acoperea și el cu paie și frunze și poate că va fi rîndul meu să-l acopăr curînd, pentru că nu-i bine să afle vecinii ce curge acolo. primăvara ne facem și noi că arăm și semănăm,

Stanca

Un val dupa altul Reluandu-si neobositul asalt Fiecare val cade la picioarele ei, Naruit in spuma sarata si imprastiat. Fata si trupul stancii Sunt crestate ca de sabie, Dar ea ramane in loc neclintita

Poem

Lumină limpezime salată de avocado în zori după lucrurile crunte pe care le fac uluitor e să afli iertare și iubire, nici măcar iertare cât timp ce-a fost a fost și iertarea nu-i iubire și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile (în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire

Carta aos

Carta aos Mortos Amigos, nada mudou em essência. Os salários mal dão para os gastos, as guerras não terminaram