Rugaciunea
RUGACIUNEA Al totului părinte,Tu a cărui voință, La lumi ne-nființate ai dăruit ființă Stăpâne creator ! Putere fără margini, izvor de veșnicie, Al cărui sânt nume pământul nu îl știe, Nici omul muritor !
Limba noastră cea română
Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română. Cânt a Patriei ființă Și-a ei rodnică țărână Ce-a născut în suferință
Aniversare
Sirene stau pitite în fundul pălăriei. Un negru variabil, respingător de mic, S-a tolănit alene la pieptul Eforiei Și suge o epavă în formă de ibric. Un pescăruș plutește pe halba mea de bere. Eu dau o telegramă lui Nicu și mă mir. Amurgul născocește noi puncte de vedere,
Odihna taurului
satul sta taurul in mijlocul campiei galbene de parca din senin un fulger l- a carbonizat e negru de putere mai viu sun crusta deasa
Bairamdedé
În soare alb, mai roșii pari șalvarii, Femei, copii, roiesc domol spre târg, În august și caunii dau în pârg Și aur mult se vântură prin arii. Aripa morii vâjâie de sârg Și prin bostană mișună tătarii, Cu zumzete în roiuri curg bondarii,
Auguralia
Pe plăji pustii, prin cetăți invadate de blânde reptile lângă uriașele sarcofage de calcar îngropate în iertătorul nisip îngenunche Poetul ascultându-și tăcut respirația. Umblă în jur nedeslușite zvonuri celeste, trecute furtuni îl inundă acolo pe albul