Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o căciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Asa, ca să bei libertatea din ciuturi
si-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine să-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Si ca să pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Poezie întreagă · Clasici
Sf. Gheorghe cel fals
Acum vreo cîțiva secoli într-o seară,
trimisul diavolului pe pămînt
intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară,
purtînd la glezna vînătă de ceară
veriga unui cinic legămînt.
Căci se afla acolo-n mănăstire
Cecilia, fecioara fără preț,
călugărița albă și subțire,
cea pentru Domnul plină de iubire,
iar pentru lume plină de dispreț.
(-Heruvi cu săbii arse de ulei,
durați un zid de pază-n jurul ei !)
Iar diavolul, trecînd prin groase ziduri,
venea-n chilie ca un ins frumos
ținînd în mîna-ntinsă două bliduri
pline cu vin ca sîngele spumos.
Dar ea, fugind mereu de arătare,
cădea-n genunchi sub candela cu mir
rugîndu-se acelui sfînt călare
ce rupe-ale balaurului gheare,
în platoșă-mbrăcat și-n mohair.
(-Serafi cu săbii de rășini fierbinți,
chemați în jurul ei sobor de sfinți!)
Dar diavolul șiret, băgînd de seamă,
intra-n icoana plină de scîntei,
lovea balaurul cu solzi de-aramă
și cobora cu sulița din ramă
făcînd un semn cu mir pe fruntea ei.
Atunci, cuprinși de-un foc fără suflare,
ardeau în flăcări nalte ca de vis,
iar fața ei de-o limpede paloare
își înclina corola ca o floare
la vîntul unui mistic paradis.
(-Arhangheli, stingeți paloșul de jar!
De-acuma totul este în zadar.)
In zori, păcatul s-aprindea-n chilie;
dar noaptea ca o stea căzută-n văi,
ei luminau cu grea molancolie
un lac cu lintiță portocalie
bogat, pe țărmuri reci, în cucuvăi.
Și sălcii mari, de duhuri cercetate,
și valuri de argint, și roșii pești
plîngeau amar în margini de cetate
surîsul ei mușcat de voluptate
sub zodii fermecate diavolești.
Dar diavolul, întors de către undă,
rupea veriga, o zvîrlea-napoi
și se lega cu altă za rotundă,
robit de sărutarea ei profundă,
jurîndu-se pe ceasul de apoi.
(-O, ține minte, suflete pustiu,
că niciodată nu e prea tîrziu!)
Spre ziuă, cînd pe mal îl prinse somnul,
heruvi cu săbii arse de ulei
pe fată o luară-n lac, la Domnul,
și pești cu ranguri, păstrăvul și somnul,
aleseră de strajă-n jurul ei.
De-atunci, mereu, în fiecare seară,
trimisul diavolului pe pămînt
se plimbă singur pe sub frunza rară,
purtînd la glezne vînătă de ceară
veriga unui mare legămînt.
1948
O strofă · Clasici
Sfântul Gheorghe Bătrân
Sfârșise lupta. Când? Când s-a-ntâmplat?
Că sta balaurul cu solzii-mprăștiați prin spini.
Mi-aduc aminte: calm pe umeri îmi cădea,
adusă rar, cenușă din vulcani străini.
Gândesc la fapte de demult, la arătări
din era prea fierbinte ce se sparse.
De scrumul abătut pieziș din alte zări
sprâncenele îmi sunt și astăzi arse.
Poezie întreagă · Clasici
În fața unei statui a Sfîntului Gheorghe
Într-o piață veche mi-e popasul.
Adast să-mi umplu înc-o dată ceasul
privind la o statuie de aramă,
rămasă-aci din veacuri de candoare.
O vrajă-n preajma ei mă cheamă.
E sfîntul care a purces călare
cu sulița bălaur să omoare.
Cînd sfîntul s-a pornit pe cel coclaur
să-nfrunte - hotărît, dar fără ură -
primejdia, a îmbrăcat armură
lucrată-n ochiuri ca din solzi de saur.
Cine și cum îl învățase-anume
că-nvingătorul, dacă vrea să-nvingă,
e nevoit să semene cu-nvinsul?
Cine i-a spus lui, focului prin lume,
în zale de reptilă să se-ncingă?
Sosit de undeva din dimineață,
se bate-acum la blestemata gîrlă.
Cum seamănă în șea, luptînd cu brațul,
el însuși, Sfîntul Gheorghe, c-o șopîrlă!
Poezie întreagă · Clasici
Poetului Stephane Roll/Prietenului Gheorghe Dinu
Pentru că, iată, este Anul Nou,
vreau să primești din parte-mi un cadou.
Am pus într-însul câteva vitrine
cu jucării ciudate dar benine:
un ou, un termofor de vinilin,
o muscă zăpăcită, un vecin,
un metru din cămașa Mării Negre,
ceva din ritmul ploilor alegre,
o lișiță, un loden, un borcan
cu marmeladă de acum un an,
o banderolă magică, un pudel
pitic și învelit în foi de ștrudel,
o stea de ciclamen, un ac de os
înfipt într-un gâtlej de albatros,
patru viori de miere, o felie
din crupa lunii, un cusur, o mie
de rime, un sifon, un alpenștoc,
un păstrăv ambigen din Orenoc,
câteva teste, douăzcei de sticle
cu eticheta „era lui Pericle”,
un fel de târn, o specie de mosc
pe care zoologii n-o cunosc,
un evantai de flăcări, o cascadă
care refuză drastic să mai cadă,
o venă cavă, un troheu rănit,
o cană plină vârf de antracit
și, în sfârșit, o fată de halviță
pe care s-o desguști, iubite Ghiță.
Poezie întreagă · Clasici
Sfântul Gheorghe
Și-l rugase, toată noaptea trează,
în genunchi plăpândă-acea fecioară:
O, balaurul, privește doară,
și nu știu de ce el tot veghează.
Și, cu coif pe cap și-n zale, – așa
strălucind, ieși din zori călare
și-o văzu cum, tristă-n încântare,
din genunchi în sus privea
fulgerul ce el era, decis.
Și la vale el țâșni deodată
peste glii cu spada ridicată
în pericolul deschis,
mult prea groaznic, totuși implorat.
Și-n genunchi, cu mâini a rugăminte,
să-i reziste îi ceru fierbinte,
căci ea nu știa că ăsta-i dat
celui smuls de inima ei pură,
când divinei însoțiri îl fură
din plin nimb. Alipiț de lupta-i dură
ca un turn stă ruga-i ne-ncetat.
Traducere Mihail Nemeș
Poezie întreagă · Clasici
Sfântul Gheorghe
Așa cum Te-a scris iconarul cu mână stângace,
pe platoșa Ta cerul se face
sânge, jeratec, bulboană...
Zâmbind, biruiești în icoană.
Zodii mari Te împung, ca berbecii, în piept.
Cu umărul drept
sprijini albastre furtuni.
Chipul Tău vine din rouă, din stânci, din goruni,
din răsărituri și din izvoare.
Frunte de grindină, obraji de vâltoare.
Curcubeiele Îți dau, vâjâind, târcoale,
amiezele de aramă se culcă, domoale,
ca niște lupi îmblânziți la picioarele Tale.
Armăsarul Tău năvălește, se frământă, joacă.
– puhoi de munte înspumat pe fund răstoacă –
și sulița Ta de ger carpatin
spintecă cele nouă limbi de pârjol și venin
și-nfrânge pucioasa trupului dârz de jivină...
Sfinte, tămâietor ca o grădină,
Sfinte cu pavăză de lună plină,
Sfânt Gheorghe, Sfânt de lumină,
lancea Ta, pe care zâmbește sau fulgeră crunt Dumnezeu,
lancea Ta de viscol și curcubeu,
Dă-o Neamului meu!
O strofă · Contemporani
# cântec târziu pentru george stanca
un ordin crunt și nemilos să fie la urgență internați numai poeți
au pregătit seringi, au adus spirt și vitamine, un preot și prescură
în tot spitalul se zugrăvea și se scoteau de prin pereți
foști doctori, clești și pansamente, pe Dumnezeu legat la gură
era un du-te-vino, dădeau cu var, puneau cearceafuri, era o nebunie
vorbeau în șoaptă spălau pe jos cu moartea cu timpul și cu viața
până atunci nu mai văzuse nimeni un înger ce purta la gât o cheie
O strofă · Contemporani
„Nu pot respira” (George Floyd)
soarele face să lăsăm pe asfalt
aceleași culori ale umbrei
nuanțe de gri ca materia cerebrală
care în realitate este în diverse culori, de la alb, la roz, la albastrui
și ne îndeamnă să ne iubim dincolo de rațiune, chiar și în discordie
O strofă · Contemporani
Pentru Josan George
Cuvintele mi se învaluie în minte
dorind sa spun adevarul în fata
Dar întotdeauna constiinta ma cenzureaza
si încerc sa trec absenta mai departe
Traiesc într-o lume absurda
unde cuvintele sunt puterea
Unde caracterele se lupta cu ardoare
pentru a detine puterea
O strofă · Contemporani
George
It’s hard to understand,
But George has lost his hand
Being involved
Into a work related accident.
Since then,
George is another man.
O strofă · Contemporani
Visul mamei lui George
George, mi-ai aparut in vis azi-noapte,
pe unde-ai fost? pe unde ai umblat?
de patru ani esti plecat departe
si-as vrea sa stiu cand mai revii prin sat.
eu sunt batrana, si-o ultima dorinta
ce inca o mai port in mine
cu-aceeasi dulce si fierbinte credinta
Poeți născuți pe 23 aprilie
William Shakespeare
n. 1564
Sonetul CXLII
Iubind, pacatuiesc; urand, esti sfanta,
alungi nelegiuirea indragirii
dar masurandu-ne gasesc ca-i blanda
si-i dulce vina mea, un fruct al firii.
Nu gura ta eu o ascult, copila
cu buze stacojii ce mint si cheama,
buze ce juramintele sigila
si-al paturilor bun il pun sub vama.
Grigore Sălceanu
n. 1901
Bairamdedé
În soare alb, mai roșii pari șalvarii,
Femei, copii, roiesc domol spre târg,
În august și caunii dau în pârg
Și aur mult se vântură prin arii.
Aripa morii vâjâie de sârg
Și prin bostană mișună tătarii,
Cu zumzete în roiuri curg bondarii,
Virgil Treboniu
n. 1907
Melodie
Cum plânge sub streașină zăpada
Și ne chiamă pretutindeni oboseala,
Și aud cum tremură în suflet pământul.
Când mâna de veghe dăruie ofranda.
În liniște aștepți și tremuri
Și reconstitui frica pâinii noastre
Când palmele sunt vinete de ger.
Trăiască melodia,