11 iunie

bolborosirea toamnei

mă scurg de pe cerșetorul rotunjit ridic mâna doarme interval unde poetul duhnește liniștit forme transpirate gonește la intersecții

A la femme aimée

Lorsque tu vins, à pas réfléchis, dans la brume, Le ciel mêlait aux ors le cristal et l\'airain. Ton corps se devinait, ondoiement incertain, Plus souple que la vague et plus frais que l\'écume. Le soir d\'été semblait un rêve oriental De rose et de santal. Je tremblais. De longs lys religieux et blêmes

Auguralia

Pe plăji pustii, prin cetăți invadate de blânde reptile lângă uriașele sarcofage de calcar îngropate în iertătorul nisip îngenunche Poetul ascultându-și tăcut respirația. Umblă în jur nedeslușite zvonuri celeste, trecute furtuni îl inundă acolo pe albul

Toast de seară

Tremură în jghiaburile suburbiei ploaia, ca în fluier o eglogă, clar... Șoseaua trece pe sub seară cu holtei cari chiuie în cinstea grâului din car. Domniță, în zorii ce vor înflori cunună peste sat, albaștrii nuci ai depărtărilor vor lămuri