Emil

Egalii cu zero

O arteră, un aerian bulevard. Și la nr. 52 sorb din cupa vieții și eu, necruțat de ani, de spate adus, sorb rar și visez și sînt altundeva, la polul opus.

numărătoare pentru puștoaice și babalâci

elefantul da din trompa strada garii da din

Înălțimi

În aerul ca apa de munte Cicoarea ochiul și-l va deschide Și sufletu-nflorit în larguri mii de Guri de argint va ridica spre a zilei frunte. Tânăr în turnul muntelui să mă recapăt, Puternic să mă simt de mândre gânduri, Să se dezghioace de pe boltă steaua lacăt

Lunară

Fată cu zurgălăi, De floarea cărnii, sună! Albă, din flori de lac, Să te ridici spre lună. Și-spre inele vechi, Cu aurul pe lac. În parc copaci cu smoală

MAMA

Te-am visat azi noapte, mama mea moarte. Ai stat ca o umbra de aur la a cerului poarta. Nu aveai fiinta, numai sufletul tau era lumina. Si erai usoara ca o soapta ce intristeaza struna de mandolina. Te chemam: vino ca mama, ca brate, ca sange, ca gura, Vino, ca mama ce n-ai baut din paharul cu ura, Vino, si-mi mangaie parul si-mi spune poveste, Vino, si-mi spune ca moarte si cimitir nu este...

Baia

Ca o pasăre\' necată Mi te zbați în albioară, Dai din aripi supărată Și-ai voi să zbori afară. Dar măicuța, când te scaldă Te\'nvelește\'n scutec moale Și prin apa lină, caldă,