Daniel

*

Mă întorc de fiecare dată acasă încet, sperând ca pe drum să se întâmple ceva, un accident cu mine chiar, așa o să pot povesti cum a fost -nu trebuie să fie mortal- dar altfel ce vă pot spune, prieteni

Poveste de iarnă

I cerul privindu-l dar sufletul? II

Umbra

Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e inca ceva.

Confiteor

Eu nu sunt eu. Dintotdeauna doar produsul penibilelor mele scumpe amintiri, un pelerin al nevralgiei colective, din veac de-a coasta umbrei pasul meu scriind vitală introducere la echilibru-n spaimă și neștiind, tot de atunci, dacă lucrarea ce-o va face-n toți drum de întoarcere mai află. Eu nu sunt eu. Sunt simplu și pur întrebarea