7 martie

Adelchi - fragment

(...) Pe tine ce din viță te tragi de domni netrebnici, ce-au fost prin număr vajnici și silnicii puternici și-al căror drept de sânge în veci cruzimea-a fost,

Înmormântarea mamei mele

Rabinul nu spune cât era de afurisită și plângăreață, fragilă și vorace, dezordonată, fără glas și fără folos, la capătul frânghiei prea lungi. El n-a stat vreodată alături de ea ca o statuie în vreme ce vocile de radio o chemau de la Domnul. El nu spune cum dansa mambo cu mătura ei, clătinându-se, balansându-se, și cum suspina în amurguri, până ce noi ne întorceam de la școală ca să o hrănim. Ea nu l-a înspăimântat niciodată, nici nu s-a înclinat ca să-l sărute, înfrigurată și moale ca un burete,

Invocație continuă

Mă tot rog ținuturilor sterpe să nu-mi pătrundă în carne să nu mă obosească iarna cu privirile jupuind înțelesurile cuvintelor. În așternutul cald tremur Vara și iarna cuvintelor e fără sfârșit Cine schimbă aceste priveliști pântecoase cu sfinți murdari ce-și șterg noroiul de fețele noastre?