8 Martie
La început n-a fost cuvântul... n-avea rod în cochilia zilelor se răsuceau tăceri singulare era doar omul.
La început n-a fost cuvântul... n-avea rod în cochilia zilelor se răsuceau tăceri singulare era doar omul.
îmi amintesc constelația tatyana, ceva între coapsele tale și jumătate din împărăția tatălui meu nu-i plăceau luptele cu tauri duminica, la biserică pe același rând cu diavolul mestecam nucă betel și injurii la adresa partidului aflat la putere, călărețul galben și-a tăiat o felie din tortul pregătit pentru nuntă
Femeia din povestea mea, o oarecare, - poti fi chiar tu sau vanzatoarea de ziare - se intorcea intr-un tarziu acasa, gasind aceeasi scrisoare stand cuminte pe masa. Se aseza pe-acelasi scaun, ca si zilele trecute si reciti hartia blestemata si planse iar si se jura
Strigau negutatorii ambulanti: \"Haideti la martisoare!\" Erau ticsite micile tarabe Nici unul cat de mic nu era oare Si pentru mine? da, ma doare. Strigau negutatorii ambulanti: \"Haideti la flori!\" Erau ticsite micile tarabe. Un ghiocel uscat de sori
8 Martie Prin primaveri din Martie purtati-va pasii Femeilor,iubite si mame de-a pururi Fie-va viata senina,usoara si casta, Sa ne-nvatati iubirea,drumul-n viata! De va agata ura si boala,napasta,
E ziua ta , florile pictate de raze se-aduna in versuri vibrand e ziua ta iubito si curand iar vom zbura prin serile cu oaze . Curand te voi cuprinde paradis , sarutul tau miresme va lasa , deasupra norii nu vor lacrima ducandu-ne cu ingerii in vis .
Rusinoasa ea bag seama, Dar dornica de senzatii Ca sa-i intre ei in gratii Sotul ii aduse-o \"dama\".
Proverbele o spun concret: Românul s-a născut poet... Româncele în schimb au har De mega-critic (literar).
Femeie, azi e ziua ta. As vrea sa-ti dau Dar n-am ce-ti da. Femeie azi e ziua ta. As vrea sa-ti iau... Dar ce-as putea? Femeie azi e ziua ta, mi-e portofelu\'la belea
Cu-n pumn de ghiocei eu stau la poarta de limba moarta. Nu ma-ntreba de ce, Nu-ti voi raspunde, in inima-mi Ceva universal se-ascunde. O dragoste de mama si femeie, De cuvant si de idée,
Sapte zile furtunoase Cand, orice ai vrea sa faci, Fetele sunt mai frumoase, Iar barbatii mai saraci.
In umbra lucrurilor spuse pana acum Se raceste totul. Nu mai vreau nimic Caci imi miroase prea mult a fum, A fumuri, din gunoi ars incet, Din ceea ce a fost o farsa, sa zic. Eu in toate astea am parut pentru tine Prea mic.
Înger vagabond
Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea, Noi n-am avut alt soare decît Umilința; Dar pînă cînd, înger vagabond, pînă cînd Trupul acesta gol și flămînd? Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor, Prin păduri la marginea orașelor- Nimeni nu ne-a primit niciodată,
Mi-am ascultat sufletul
1 Mi-am întins brațele în ceasul matinal să treacă fluidul aurorii prin ele, să aud razele umblându-mi prin sânge și să pot striga: eu sunt fericit! Eu sunt!