6 martie

89

Sonetul 89 Cu ochii tăi văd o lumină lină, ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară. Cu pașii tăi, la fel, port o povară ce-i pentru pașii-mi osteniți străină. Arípa-ți, fără pene, mă anină, roșesc la bunul plac ori sunt de ceară,

O floare stând în picioare într-o canoe

Ai intrat pe poteca mea de elan în ceasurile de amurg să-mi sfarmi semnele totemice de pe pielea de neam roșu Să-mi golești culcușul de ferigi să-mi afumi molizii și poienile Prăpăd de urs port urletul lupului

A Dead Rose

O Rose! who dares to name thee? No longer roseate now, nor soft, nor sweet; But pale, and hard, and dry, as stubble-wheat, -- Kept seven years in a drawer -- thy titles shame thee. The breeze that used to blow thee Between the hedgerow thorns, and take away An odour up the lane to last all day, --

Sonnet 14/ Sonnets From A Portuguese

Sonnets from a Portuguese, nr. 14 If thou must love me, let it be for nought Except for love's sake only. Do not say 'I love her for her smile—her look—her way Of speaking gently,—for a trick of thought

Despartire

Anume n-am venit. Nici tu. Noi ne-am gasit In acest tainic labirint Cu facle stinse. Eu ratacit Si tu.

Þărmul de noapte

Noaptea-i spânzurată de un deal obscur, În somn cade cheiul, și luntrea, în radă, Răscolind pe mare, farul cată-n jur, Ochiul lui ciclopic stă, chiombit, să vadă, Lunecând agale pe-un sat de pescari, Scormonid prin luntre, scotocind prin chei, Se-nălța pe stâncă, pe treptele-i mari,