Târg de munte risipit printre livezi,
Cu cerdacuri văruite de-unde vezi
Piatra Craiului albastră de departe :
Iată tot Ierusalimul tău din carte...
Și, călare pe-o asină cu mers lin,
Isus vine și apostolii lui vin
Pe drumeagul care duce spre mușcele
Pe sub bolta unui schit cu rândunele.
Țărani albi, sosiți de ziuă pentru hram,
Rup din sălcii înverzite câte-un ram,
Domnul nostru să-l sfințească. - Pe asină,
Pe când el blagoslovește în lumină,
Și stă-n umbră un egumen rău la gând -
O țărancă îi așterne la pământ,
Cu smerenie maramă-nzăpezită,
Sufletul să-i calce fiul, sub copită.
O strofă · Contemporani
Pogorârea la iad
fascinați de vraja nimicului
am înghițit moartea
și ne-am dizolvat în propria umbră
nu mai putem umple cu trupul
distanța dintre ochi și inimă
întunericul tremură când ne privim
O strofă · Contemporani
O flacără de Rusalii ca un porumbel
lângă marea Tiberiadei
ucenicii stăteau împietriți
fiecare auzea gândurile celui de lângă el
le simțeau cum cădeau ca niște pietre
în prăpastia căscată în priviri
Isus le rostogolea până sus
le poruncea să stea neclintite
pe dealul Golgotei
O strofă · Contemporani
salba cu Rusalii
incantație pentru primul Dumnezeu terran Zamolxes,
între pieptul mamei și-al tatălui meu
am fost doar eu ploaie de doruri despletind
Sânziane, apoi ei au plecat pe-un curcubeu,
lăsându-mi mie matca , magice amintiri izvorând
multiform perlate ca o salbă de Rusalii.
O strofă · Contemporani
rusalii
tot aerul se va răscula va vocifera în fața casei mele tactic își va așeza copacii de-o parte tufele de cealaltă gardurile vii în față copacii își vor ascuți crengile frunzele fructele și omizile și le vor trânti de pământ pe primele pe urmă pe celelalte când vor avea chef să se răzbune vor trimite solie un stol de păsări care-mi vor ciuguli zidurile până la temelie toate se vor apropia de mine de după o lupă solară imensă și-mi voi simți inima cât o grăunță aerul general va veni călare va striga predă-te conjură-ți oastea de gânduri să arunce armele dar nici nu va aștepta să mă împotrivesc ci va da buzna înlăuntru prin ferestre țăndări se va face lumina mea singurul meu sentiment un nou-născut legănat pe picioare va începe să zbiere și-i vor crește dinții și unghiile și sufletul de spaime mă va prinde de degete dar suflul ca o limbă vulgară ne va lua pe sus pe amândoi și ne va izbi de propria nădejde
va cotrobăi cu toate puhoaiele prin toate sertarele vieții le va goli vraiște să găsească acel ceva mă va suspenda se va învârti până ce voi deveni o tâmplă de cer prin care vor trece toți norii tridentele țepii stelelor și toate toate curcubeiele dar sentimentul acesta nu nu nu mi-l va lua ostatic niciodată
și nici aceste iele de cuvinte
(3 iunie 2012)
O strofă · Contemporani
Sânziene și rusalii...
Zâne bune, zâne rele,
Sânziene și rusalii...
Noaptea nopților rebele
De delir și funeralii
Cu drăgaice și cu iele
Când se-mpușcă generalii
O strofă · Contemporani
rusalii
miezul
din pântec
împarte
pâinea
cerul și pământul
înflorește
un trandafir
iubirea
O strofă · Contemporani
Psalm De Rusalii
Pogoară-Te peste noi, Duhule Sfânt!
Vorbește-mi, Dumnezeule vorbește-mi,
Nu vreau să aud, ce spun și cred alții
Despre Tine, din gura Ta veau să-ascult
Fără interpretări, pur, al Tău Cuvânt.
Întrebărilor multe, Tu răspunde-mi,
Dacă suntem ale Tale creații,
Ne mai deosebești din acest tumult?
Un vers · Contemporani
Psalm de Rusalii
În meditațiile de peste zi și noapte, locul acesta simte lumina, iar în oase și carne mi-a crescut o stea. M-ai umplut de daruri, ca un tată grijuliu și fericit de întoarcerea fiului risipitor. Nu am nevoie de nicio pictură, statuie, relicvă, doar de amintire. La Geneva, Lyon, Roma ți-am urmat sfaturile, am stat împreună în tren sau avion lângă umbre visate cândva. De fapt, mi-ai arătat tot parcursul într-o secvență. Atâția ani într-o clipă, i-am văzut în câteva imagini. Erau urcările necesare, întrebările de atunci au fost rezolvate în cea mai simplă ecuație a inimii. Tu ești în adâncul meu, nici nu mă gândesc bine la lucrarea Ta și mi-ai dat deja răspunsul, cum să mai am vreo îndoială când la rădăcina gândurilor Te găsesc gata să-mi răspunzi. M-ai cucerit și pot să mărturisesc: suntem una. În zori mă îmbrățișezi cu credincioșie și dragoste, nu mai am nicio îndoială, acum dragostea mi-a descoperit înțelesul întâmplărilor, puterea de a depăși orice încercare de împietrire. M-ai cucerit cu demonstrația iubirii și sunt întru Tine: exprimarea atingerii, vindecării, creșterii, binecuvântării. Pot să vorbesc în gândul Tău, trăiesc momentele întru Tine și dialogul nostru este semnul schimbării înțelegerii, cunoașterii, al apropierii Tale de cei care o doresc. Mi-ai curățat gândirea de “Nu” în conversația noastră, m-ai obișnuit să-ți simt îmbrățișarea locului de acasă. Și simt privilegiul prezenței Tale în dialogurile, exprimările mele, mi-ai dat împlinirea de a fi dincolo de ruine. Iahve, Adonai, Elohim mi-e Tatăl de când mă știu, dar nu am spus celor care nu cunosc. Numai cei care au luat seama la lucrările Tale înțeleg apropierea Împărăției peste straturile suferinței. Eu sunt întru Tine și Tu m-ai ocupat cu sensul frumuseții, ca un cuceritor de nesfârșite chemări.
O strofă · Contemporani
Duhul Sfant
Duhul Sfânt nu merge la cel ce-i bogat,
Are viață plină ca de împărat,
Duhul Sfânt se află la cei condamnați,
Pentru că aceștia trebuie ajutați.
Duhul Sfânt coboară peste un bolnav
Internat de ani la un sanatoriu
Pentru că el este într-un stadiu grav
O strofă · Contemporani
salba de Rusalii (rondel)
înșir emoții pe salba de Rusalii
duhul luminii coboară pe pământ
mi-am împodobit sufletul cu dalii
și am înălțat rugăciunea în vânt.
e liniște în cer e liniște în falii
deodată am un chef nebun să cânt
înșir emoții pe salba de Rusalii
O strofă · Contemporani
salba de Rusalii
înșir gânduri pe salba de Rusalii
liniștea sufletului coboară din soare
mi-e dor de iubirea cu parfum de dalii
de o drumeție prin văi și ponoare.
vara amintirilor îmi umple timpul
trăiesc freamătul zilei de sărbătoare
lumini de Sânziene îmi mângâie chipul
Poeți născuți pe 31 mai
Walt Whitman
n. 1819
Spirit that Form\'d this Scene
Spirit that form\'d this scene,
These tumbled rock-piles grim and red,
These reckless heaven-ambitious peaks,
These gorges, turbulent-clear streams, this naked freshness,
These formless wild arrays, for reasons of their own,
I know thee, savage spirit we have communed together,
Mine too such wild arrays, for reasons of their own;
Saint-John Perse
n. 1887
Birds
A man at sea, feeling noon in the air, lifts his head at this wonder: a white gull opened on the sky, like a woman\'s hand before the flame of a lamp, elevating in daylight the pink translucence of a host, a wafer\'s whiteness....
From the tragic shores of the real drawn silently to this place of peace and unity, as into a median point or \"locus,\" the bird subtracted from his third dimension is nevertheless far from forgetting the volume he once had in the hand of his ravisher. Crossing into the interior distance of the painter, he follows him towards a new world without breaking any ties with the land of his origin, his earlier surroundings, and his deeper affinities. One very same poetic space assures this continuity. Such, for the bird painted by Braque, is the secret strength of his \"ecology.\"
Man has rejoined the innocence of the wild creature, and the bird painted in the hunter\'s eye becomes the hunter himself in the eye of the creature, as it does in Eskimo art. Wild thing and hunter together cross the ford of a fourth dimension. From the difficulty of being to the ease of loving they move in step at last, two real beings who form a pair.
We are a long way now from decoration. Here is knowledge pursued as a research of the soul, and nature finally joined by spirit after surrendering all to spirit. A moving and long meditation has rediscovered here the immensity of space and time where the naked bird displays his length, elliptically shaped like the red cells of his blood.
Nicu Alifantis
n. 1954
atu
singurătatea mea.
marele meu atu
în fața lumii în care trăiesc,
viciul meu,
ascuns adânc,
până în străfundurile
ființei mele,
mă-ndeamnă să-mi aștept
Genghis Khan
n. 1962
Cântecul lui Gingis Han
Whoa, whoa
Whoa, whoa
Whoa, whoa
Whoa, whoa
Whoa, whoa
Whoa, whoa
O mie de oameni care au pariat pe vântul din prerie
ha, hu, ha