21 iunie - 00 si un minut
E 00 si un minut cea mai lunga noapte din an cu 00 si un minut... Unde crezi tu ca poti pleca fara de aripi? Iti dam penele noastre
E 00 si un minut cea mai lunga noapte din an cu 00 si un minut... Unde crezi tu ca poti pleca fara de aripi? Iti dam penele noastre
Smochinul cu lacrimi Nu-mi da cuvinte, Doamne, fără fapte - Nici poezii pentru săraci sărmani. Ca pe smochin, nu mă găsi cu bani În loc de, biete roade, poame coapte. Să nu îmi sune sufletul a gol
Aveam și cravată roșie la gât și șorț și flori în parc pe trotinetă mai știi Ioane? și ovații. Concurs și flori și suc și toboșari
Cuvânt de 1 Iunie E strâmtă calea până-n Seara de Ajun: Și rar umblată, și urcușu-i greu – Și știu acum că-n loc de dar, și Moș Crăciun, Stă lângă bradul vieții tale, Dumnezeu – El te îmbrățișează și te mângâie pe cap,
azi am fost copil curios mi s-au întîmplat două lucruri: m-am uitat în cer și un nene bătrîn mi-a făcut zîmbitor cu mîna voi avea o zi bună mi-am spus necunoscutul de la etaj
Te-aș întreba, în treacăt, dacă mai ești copil, dacă mai scoți pe-afară poveștile din tine, dacă zâmbești păpușii cu ochii de vinil ce-așteaptă mângâiere pe raft, în magazine? Te-aș întreba, în treacăt, dacă zâmbești în vis când dau în pârg cireșii din amintirea veche și se aprinde luna pe cerul larg deschis
Lumina caldă a ochilor aleargă jucăuș pe străzile libere și întortocheate. Tinerețea trăiește cu toată intensitatea ei.
Copile o să bată ceasul! E ziua-n care ești copil. Așa a botezat-o omul Cu aer sobru și subtil.
Emi, lumea ți se deschide an de an forme noi cuvinte se urcă în pieptul tău apoi coboară ca-ntr-un tobogan spre degete
Când cireșele-s în pârg, Triluri duioase în crâng, Când pe cer i-atâta soare, Să știți că e sărbătoare. * E ziua voastră, copii, Păsări în aer sunt mii!
Din tine astăzi să înalți Copilul Ca pe-un stindard în veselii heralde Să-l lași în apa sfântă să se scalde Și-n artificii să aprinzi fitilul. Lumina cea interioară-n fald e De sărbătoare,-averi de ai, umilul. Cu toți se prind în horă ori cadrilul
Când cireșele-s în pârg, Triluri duioase în crâng, Când pe cer i-atâta soare, Să știți că e sărbătoare. * E ziua voastră, copii, Păsări în aer sunt mii!
Să ne iubim, chera mu
Să ne iubim, chera mu să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur ca mâine vom fi pradă inundatiilor, surpărilor de teren, betiilor crâncene, ca mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îti va umbla în cârliontii de florio ai coiffurii zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . . să sim tandri, bâigui poligonul cătelu lipindu-si irisii de soldurile voluptoase ale autobazei filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu să fim tandri, mai zise o muscă. primăvara ne lingea ca un pechinez pe fată, pe mâini ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a noptii plină de autocare si stele, primăvara ne mângâia depăsind uneori limitele maternitătii sau prieteniei nevinovate
Toamna
O frunza galbena cazu in preajma zidului - Dar iata, are si-o spirala alba.
Ãl mai tare om din lume
Trîmbiț, dobe, larmă, chihot, Fluier, strîgăt, rîs și ropot... Șie să fie ? Șie să fie? Iacă-n tîrg, \"minajărie\"! O \"comegie\" d-a cu fiară Și-mprejur lumie șî țară.
En el onceno aniversario de la muerte de mi madre
Perdóname el haberte retenido en la tierra. Perdóname el no haber roto las raíces que en mí hundió tu recuerdo. Perdóname el haber conservado tus trenzas, tus negras trenzas que en el fondo del baúl familiar continuaron creciendo. Perdóname los sueños en que agoté tu ternura.