28 octombrie

Mă așez la masă și închid ochii

Mă așez la masă și închid ochii să nu-mi văd surorile ele închid ochii să nu mă vadă pe mine și mâncăm, vorbim tare, ne certăm, suntem ironici, cu ochii închiși și veștejiți. Intră slujnica aducând castronul cu roșii și nu sunt amare,

Fragment

Peisajul sufletului, nu peisajul trupului, peisajul sufletului s-a-ntipărit în inima mea. Cerul, armura lui Dumnezeu, cerul cenușiu ca o deznădejde, spânzura de privire. Știam că sunt singur în mijlocul acestui drum, numit întâmplător și fără sens