25 octombrie

Din sonetele lui Berryman - 27

Într-un poem făcut de cummings de demult era iubita lui ploaia, însă, iubito, tu ești lumina de soare prin aerul albastru fluturând, trezind cu o boare suspine să te urmărească plânse cu irișii asemenea, părul tău strălucitor-din-umbră îmi lipsește mult prea mult - de două săptămâni și astăzi. Ce chemi tu la o viață e o mare făptură a ta însăți, tu ești eu, parazitul care dintru lumină soarbe asupra... noastră. Dacă această a mea