16 mai

Epitaf

Voi scrie odată pe trupul meu închis vei înțelege că am plecat după marfă în concediu sau că am demisionat dar eu voi fi exilat pe insula atotștiută dar niciodată înscrisă pe hărți.

Primăvara (II)

A violat, de farmec amețită, Izvoare cetluite-n diamant Și sufletu-mi ca apa se agită Să soarbă din neant. Spre caldele săruturi de lumină Și căile funebre se pornesc, Durerea ca un cap pe cruce-nclină

***

Vine câte un moment când îți faci socotelile și încerci Să mergi înainte, să dai la o parte desișurile tot mai Îndărătnice din calea ta. La o cotitură, un animal ciudat îți Sare de gât. Astfel viața, și nu numai ea, îți oferă tot felul de Surprize față de care acelea mai vechi îți par nimicuri. Dar Tu între timp ai căpătat încredere în tine, mergi calm, Discuți ceva serios și nu râzi deloc. Important este să fii Mereu conștient de faptul că lucrurile au imaginație, spre

Orizontul marilor, linie severa

Orizontul marilor, linie severa Asteapta etern Implinirea oricarei plecari. E ora nemarginita, e ora hotarata. Cerul intr-o vasta reculegere Binecuvanteaza primul pas.

N-am mintit

N-am mintit N-am mintit nimanui, niciodata. De aceea-s sortit suferintei, Infierat si supus umilintei, Si hulit, de aceea, de gloata. Verbul insusi ades ma deprima.

Balcoane

Leagănul alb lângă ușa deschisă Iarna vrăbii, vara fluturi și mușcate, Piața. Birjarii, cai adormiți, Felinarul. Cârciumi aburite Cafeneaua „La Doi Băieți”, Haine, haine, pălării și haine... Piața cu patru colțuri, Patru străzi