15 februarie

30 mai 1932

Il n’y a plus que toi et moi dans la mansarde Mon père Les murs sont écroulés La chair s’est écroulée Des gravats de ciel bleu tombent de tous côtés Je vois mieux ton visage Tu pleures Et cette nuit nous avons le même âge

insomnie

noapte lunga noapte fara sfarsit insomnia intra prin gaura cheii de la usa intra prin cosul casei lins de luna intra prin butonul veiozei intra prin tesatura draperiei vulturul evadat din dulap bea ultima ta picatura de apa un cal necheaza intruna sub fereastra

Nicaieri nu e mai curata lumina decat pe o piatra de rau

Iti straluceau cununiile la masa lunga de lemn, alba erai ca un rau vazandu-se printre pietrele cenusii ale muntelui, si piatra de dedesubt se vedea prin subtirimea ta. I se vedeau culoarea,muschii verzui, netezimea. Eu, pe mal, te atingeam doar cu umbra, piatra de dedesubt o priveam prin subtirimea ta.

Hotarul de hârtie

O carte adevărată și vie. Aproape nimic n-o desparte de viață. Doar un hotar de hârtie, pe unde viața pătrunde în carte. Dar înapoia hotarului veghează puterea secretă a harului - spirit al literei, lumină discretă

Ploaia

Ploaia - lapte de capră cu țâța lovită de pereți - plouă în pod, pe strugurii zbârciți, pe brâul casei și în cuiburile rândunelelor, lut dulce descojit de pe spinarea șerpilor când se usucă malurile ca bivolii la soare. Plouă de înflorește scândura din pat, sub mine, și clămpănesc în sânge cranii mici de aur,

Frăție

Ne-a \'nflorit în palmă Floare de trifoi Am rămas noi doi Ca pădurea calmă. Peste veacul meu Și trudită zi, Aplecată-ni