6 ianuarie

Romanța Tinereții

Necunoscuta care se vindea N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era, Dar fiindcă ea aflase cine sunt- Poetul poreclit \"Fluieră-vînt\"- Și fiindcă mă ruga stăruitor Să-i fiu și eu, din cînd în cînd, cumpărător, Sinceritatea ei m-a-nduioșat Și-n cadrul prețului fixat-

Profetul

Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa puteti deveni o parte din inima vietii. Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei, Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii, Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri, unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre. Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine. iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;

Chicago

HOG Butcher for the World, Tool Maker, Stacker of Wheat, Player with Railroads and the Nation\'s Freight Handler; Stormy, husky, brawling, City of the Big Shoulders: 5 They tell me you are wicked and I believe them, for I have seen your painted women under the gas lamps luring the farm boys. And they tell me you are crooked and I answer: Yes, it is true I have seen the gunman kill and go free to kill again.

cantecul nebunului

Ion Minulescu -------------------------------------------------------------------------------- Cântecul nebunului Ei sunt cuminti... Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -- Poate ca ce-l cuminte-s Eu -- Desi de cite ori le-o spun,

Le Prophète

5 La Boisson et la Nourriture Puis un vieil homme, un aubergiste, dit, Parle-nous du Manger et du Boire. Et il dit :

Ulița copilăriei (fragmente)

I Ulițile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meșteri care le sulimenesc cu smoală și asfalt. Ea se slujește singură. Își toarnă apă de ploaie prin uluce; își potrivește părul cu vrăbii; și chipul ei firesc e. Trufașe de numele lor, celelalte uliți au silit porțile caselor să li-l învețe și să li-l rostească statornic. Și porțile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze. Ea a șoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au șters; poarta l-a uitat! Și ea l-a uitat. E o umilă și neștiută uliță de margine de târg.