Tu dulce-neagră
Tu dulce-neagră, furios amară
Esență
Care bântui arborii și gândul,
Făcând și desfăcând gânduri și lumi,
Iluminând pe dinlăuntru pătimirea
Și sfâșiind fragila rezistență
A clipelor chemate să se ducă
Și să urce
Viitor
sa ne scoatem paltoanele
sa ne scoatem si pielea
sa ne scoatem ochii si inima
pe masa
noi oamenii sinceri
noi nu avem arme
atacam fara gloante
Amintirile
Amintirilor - călugărițe frumoase, urâte -
le voi aprinde o lumânare de sânge
la singura mănăstire din câte
pe palme de ctitor aș fi putut astrânge.
Apoi voi pleca împăcat mai departe,
bucurându-mă din păcat în păcat.
Voi, mărturiile mele fără de moarte,