Pedeapsa transparenta
Chiar aerul a putrezit intre noi,
nu te mai vad, nu te mai aud si mi se pare
golul acesta o noua planeta
fara copaci, fara zapezi si fara mare.
Daca m-arat, eu sunt sortit pieirii,
frunte dormind la gura unei carabine-
n-am sa-mi acopar fata, voi privi
Not Mine
All my life I pretended this world of theirs is mine,
And I know such pretending is disgraceful.
But what can I do? Suppose I would suddenly scream
And start to prophesy. No one would hear me.
Their screens and microphones are not for that.
Others like me wander the streets
And talk to themselves. Sleep on benches in parks,
Or on pavements in alleys. For there aren\'t enough prisons
Philippe Jaccottet
n. 1925Neștiutorul
Cu cât îmbătrânesc și cred în neștiință,
cu cât mai mulți mi-s anii, cu-atâta n-am și nu-s.
Tot ce-i al meu, - un spațiu rând pe rând
înzăpezit sau sclipitor, dar pururi fără viață.
Unde-s călăuză, paznic, dăruitorii?
stau în odaia mea și tac întâi și-ntâi
(tăcerea intră ca o slugă să deretice puțin)
și, una câte una, aștept să plece minciunile: