care mi-a criticat in termeni duri poezia \"Gandul unui parlamentar\" Nu e corect ce ai facut, poete! Critica ta mi-a provocat migrena... Iti voi raspunde, deci, pe indelete Si fara jena. Mi-ai spus ca sunt netalentat,
* * * într-o seara catalina iesi la fereastra cu un blid cu graunte. unde-s corbii? striga ea în noaptea deasa iar lupii cu falcile cusute se foira în frunze. în alta seara catalina iesi în prag
Frunza-n zbor, de vânt purtată, Ia cu dânsa-n depărtare Invitația de nuntă La un fluture cu-o floare. Câtă vâlvă, ce mai freamăt: De la rege la opincă, Că-s chemați să stea în capăt
Sunt mulți treizecișișapte, dar mult mai mulți sunt de șaptezecisișapte câte treizecișișapte! Poți să vezi cu ochii minții ce-au facut părinții tăi și-ai lor părinți
Nasc dureri ce nu cunosc păreri de rău, Merg înainte și pasul mi se împiedică, de nu aș cunoaște floarea cireșului amar, aș spune..că Duhul sfânt se scutură... Miros a tunet și a ploaie, a fulger alb, a unor curele dezlegate pe mâinile ce vor lovi un sân de femeie, torturându-l cu jar,
Argument Din învoirile de care beneficia în armată, din comportamentul ofițerilor față de el și din zvonuri am aflat că era scriitor. Înainte de un serviciu de planton 2, curios, i-am cerut să-i văd manuscrisul pe care îl tot buchisea în pat. Am o înclinație pentru gesturi literare datorită lui Jim Morrison și a lui Nichita Stănescu. Șolea era primul poet care trăia lîngă mine. După 5 – 6 poezii, aproape că adormisem lîngă bocanci și-mi părea rău că nu împrumutasem reviste. Am început să citesc pe sărite și deodată, la partea a doua (Furnicături), m-a lovit! Texte adevărate! Era un Șolea pe care îl știam eu din armată, era o poezie venită natural din el, poezie pe care aș fi vrut s-o scriu eu.
Acum multe secole Te-ai privit in această oglindă, domniță răsfătată de toți prinții. Azi, eu, hoinar murdar intrat în castelul tău dărăpanat, Mă privesc în această oglindă Și văd cum îmi cresc
Trec nori, de șase ani, prin pâine, cu maci sărați în cristalin și-un înger mic, cu salt de câine vine la șoapta: “Cătălin” și-aruncă-n iarbă, din senin, un bob de grâu roș-alb. Intâi ne trece prin nori, lăsând în pâine
poartă mereu în spate un ghiozdan plin cu penițe colorate fluturi și hârtiuțe roz e mereu la capătul drumului știe să joace șotron cu norii soțul meu spune despre el că e român și atât e prietenul meu din copilărie niciodată nu am ucis lei oameni sau alte animale împreună uneori ne fotografiem cu norii
Vino tu odor devreme, Haide! Să te am aproape, Apoi… Valul să ne cheme Să plutim pe tulburi ape. Vino să te strâng în brațe, Fii odorul meu pe veci, Să-ți sărut gurița dulce
Catalina Atat am shi eu, o fata Dulce shi nevinovata O iubesc shi e a mea… Numa’ de nu m-ar uita! Catalina, fata asta
sunt singur inchis in apartament, şi nu am cheia mea fără breloc nu mai ştiu a cita țigară fumez vorbesc cu ecaterina la balcon ne desparte doar două trei valuri ale fumului de tutun careva mă sună toată ziua la telefon dar nu mă grăbesc să răspund