Nu mă întrebați
Nu mă întrebați ce fac
Aș putea să vă răspund că nu fac nimic
Dar precum știți e mult mai complicată viața
Decât pare și în tot acest \"nimic\" se ascund
Numeroase lucruri adică acțiuni și stări
Și gânduri și emoții și perspective și primejdii
Priveliști fizionomii dorințe slăbiciuni de-o clipă
Gesturi și vise și sentimentul zilei
Gravitație
Această toamnă, dintre vechi odoare,
Luceferii i-a scuturat gălbui,
Căzând drept stele vii, în mări, de mare,
Iar în grădina omului - gutui.
Copacii toți din creștere abdică
Și sbor în laț de păsări prinse sunt.
O, nici un plop împotrivind ce pică,
Dupa zece mii de ani
... Si dupa zece mii de ani,
se plimba-o fata sub castani,
desigur zvelta, balaioara,
cu ochi albastri, diafani;
si iata, iar e primavara.
Sunt zori de vraja si lumini,
la tineretea mea-n gradini,
Monotonie
Monotonie, trecere lentă, drum dezolat,
un surîs, cuvinte mute ca fulgii,
Disperarea ca o piață pustie,
Gînduri ca șerpii,
Un prieten, o privire, un vis piruetînd în gol
Și ziua se duce
Noaptea se duce
Și orizontul se-ntunecă
PRISPA CU SFINTI DE NOROI
cînd ploaia ne-apuca pe cîmp și ne uda pîn la piele
cînd culegeam volbură, balegă, prune, greieri și surcele
cînd mergeam la pescuit, la pus pomi sau la vînătoare
cînd veneau găzarii din Moldova cu sare
cînd jupuiam vulpile sau iepurii, cînd omoram șerpi
cînd i-am prins pe Sîsîilă cu capra și pe Þica în ierbi
cînd se revărsau apele, cînd strîngeam fînul, cînd au intrat
lupii ori mistreții
Amurgul - fragment
...Ci noaptea își urmează
legile ei de neclintit și lasă
moi umbre liniștite peste lume;
și pașii-nrourați încet purtându-și
culori nenumărate contopește
și le destramă cu imensa-i poală
din umbră-n umbră; soră dulce-a morții
nedeslușit un singur chip și-o față