22 martie

Jazz

Alb crește-n alcooluri un nenufăr de bec. Ni-s creștetele două pe o tipsie duse; mâini cu fluiditate de balerine ruse între butelii joacă melodic pe un rec fumans sărut vid zâmbetele-n dans difuze bile roze s-au ciocnit torid.

Tulburătorul vis

Acest pamânt mirositor si lacom Cu trasnetele lui ucigatoare, Fara belsug si fara adaposturi, Acest aform abandonat de Soare Care sub talpa înca arde Si a pacatuit cu Luna, În care ne-ngropam pe rând De-a pururea si-ntotdeauna.

Uitarea

Uitarea Numele autorului este primul care pleaca urmat docil de titlu, de actiune, de cutremuratoarea concluzie, intregul roman care dintr-o data devine ceva despre care n-ai auzit niciodata,

Împușcați-i pe poeți

Acei încurcă-lume ce au croit prin veacuri o altă hartă-a lumii cu visurile lor, Don Quijotiști notorii, mari vânzători de fleacuri scălâmbăind cuvinte cu multe înțelesuri, scuipați de nătărăii ce i-au disprețuit, flămânzi de-nțelepciune, de faimă și iubire scărpinători de muze, bogați în sărăcie,

Vis inutil

Tu ai putea să te întorci în timp Sau să întorci tu timpul înapoi, Să poti vedea ce am purtat în noi Ca pe o rază răzbătând prin ploi Ori ca o talpă sângerând de-un ghimp? Vorbesc si eu, mai mult ca să nu tac. Chiar mă întreb: ce toană mi-a venit

Artă poetică

câteva tărâmuri se resfiră prin aer ca paginile unei cărți. sintaxa își face de la sine regulile aidoma unui fluviu care își făurește albia leneș. pe țărm se ivesc furnicile mirmidone, mii și mii, cară în spate marele zar, cu șase pe toate fețele, zarul însuflețit, care surâde.