20 septembrie

Povestea gâștelor

Un gâscan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Și-ntr-o mân-avea papucii, Nu știu cum i s-a-ntâmplat Că papucii lui căzură, Ce păcat, o, ce păcat! Căci erau cu-alesătură, Fără leac de tivitură -

Desprindere

Mă voi retrage înăuntrul meu Ca un melc și voi dormi adânc. Mă voi desprinde Cum o frunză din foșnetul pădurii. Absorbit de ritmul lăuntric Voi intra în marele ritm

Tu, bercule ai un tubercul de os tuberculosule (fragment)

Leșinat în dantele astrul perfect desfoliat e gongul subtilelor cavalcade de fosfor. Atunci apăru prin spaimele timpului mort Unghi, smuls de rachete, cu omoplații coagulați la 25 și sub verdea, colțoasă din diamant tăcere a influentului domn Nocmi. Nu vreau să spun că situarea în peisaj nu-i convenise, nici că ar fi putut fi distrat

Lumea și eu

De-acuma nimănuia nu-i mai pasă de mine, Nime nu-și bate capul cu tristul meu destin, Deci eu, eu las altora plăcerile divine, Și numai suferința eu pentru mine țin. Ei nu știu că durerea ce astăzi mă apasă Mi-e scumpă; căci ea-i umbra norocului trecut. Și nu știu c-a juniei plăcere mult frumoasă