Salvatore Quasimodo
n. 1901VERDELE FALS ȘI CEL ADEVÃRAT
Tu nu mă mai aștepți cu inima josnică
a orologiului. Nu contează dacă deschizi
sau scrutezi dezolarea : rămân ore
aspre, pârjolite, cu bătaie de frunze
neașteptată în geamurile
ferestrei tale, înaltă peste două străzi de nori.
Îmi rămân încetineala unui surâs,
cerul întunecat al unei haine, velurul
Dumitru Matcovschi
n. 1939Bucurati-va
Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.
Imbatranesc, imbatranesti, imbatraneste.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca in poveste
simpla de tot,
scurta de tot
viata ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
UNE FAMME QUI PASSE
Mergea . Se deschidea viata
Ochilor adinci si senini ?
Mergea lasind in urma o taina
De visuri adeverite pe care e nebunesc sa le visam pentru noi
Solemn cufundat ritmul pasului
Scanda visul ei
Ritmic solemn cufundat
A trecut . Din zgomotul de care
Quasimodo Salvatore
n. 1901Soldatii plang noaptea
Nici crucea, nici copilaria, nici ciocanul
Golgotei, nici angelica memorie
n-ajung ca sa zdrobesti razboiul
Soldatii plang noaptea inainte
de moarte, sunt tari, cad
la picioarele vorbelor invatate
sub armele vietii
Unitati de soldati,
Vizita
L-am așteptat azi noapte pe Iisus
să vină în celula mea săracă
și ca pe vremuri de demult să facă,
mântuitoarele minuni, cu har de sus.
Cu sufletul închis în carapace,
priveam cu ochii tulburi, ca prin sită;
afară trecea vremea zdrențuită
Salvatore Quasimodo
n. 1901