Ion Barbu
n. 1895Dupa melci
Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba,
Nicio sărbătoare din calendar nu cade pe 18 martie.
Dupa melci
Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba,
Brise marine
La chair est triste, hélas ! et j\'ai lu tous les livres. Fuir ! Là-bas fuir ! Je sens que des oiseaux sont ivres D\'être parmi l\'écume inconnue et les cieux ! Rien, ni les vieux jardins reflétés par les yeux Ne retiendra ce coeur qui dans la mer se trempe O nuits ! ni la clarté déserte de ma lampe Sur le vide papier que la blancheur défend Et ni la jeune femme allaitant son enfant.
Lacrimă
Tot stând untdelemn blând, Omul a oftat gând. Popasul sus - cu dor - Căzu-n dar florilor.
de ziua eclipsei
nimic apă rece și fier ruginit iarbă uscată eclipsa bea apă din pumnii donei juana fac dragoste în imaginație cu o femelă de dromader mi-e scârbăvomit versuri excentrice dona juana nu mai are din prea multă dragoste pentru mine nici măcar pielea pe ea mă iubește direct cu globulele albe și roșii mă îmbrățișează cu măduva oaselor *** miezul nopții tristețea în cerul gurii ca un câine mort pe șosea
La poesía es un arma cargada de futuro
Poesía para el pobre, poesía necesaria como el pan de cada día, como el aire que exigimos tres veces por minuto, para ser y en tanto somos dar un sí que glorifica. Porque vivimos a golpes, y apenas si nos dejan decir que somos quien somos, nuestros cantares no pueden ser sin pecado un adorno.
Poate marea poezie
O poezie Abia e sustinuta de-un vers Lucru asemanator echilibrului fricii Cu mainile-ntinse Omul trebuie sa indure balansul Ameteala de-o clipa Devine axul vietii tale intregi