17 septembrie

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar veștmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig...

Într-o zi de vineri

Petreceți-mă blând până la gară în iarna asta nu se știe de va veni vreun tren Eu voi fi ultimul călător care voi aprinde lampa în această gară înaintea trenului de călători.

Avuzul

Prea slab de azi, prin ură sau căință, Să-mi rup din piept atâta suferință Și peste tot ce-a fost încet să las, Ca o perdea, uitarea fără glas; Ne\'ngăduit nici să suspin Cuvântul Ce sună\'n ape, trece lin cu vântul, Cu tine\'n foșnetul micuței rochi,

sarpele

Singuratatea mea e-un sarpe lung si linistit si mut. De-ar fi sa-l vezi cumva in vis, sa nu lasi sa iti sara inima din piept. El mi-e insotitorul credincios si are dor aprins, la inima, de casa; dupa campia plina de verdeata imi tanjeste