17 iunie

Postfață la Cărțile Eptimahice

Dacă ceea ce există nu este, iar ceea ce este nu se arată decât în sine și pentru sine, ce altceva ne rămâne de făcut decât să îngemănăm într-un urcuș inițiatic disperarea de a nu ști cu înțelepciunea resemnării. Și printr-o astfel de prismă spiralică,

Cântic haiducesc

Măi băiete, măi voinice, N-a rămas alta pe-aice Decât să-ncarci ghintul bine Și-apoi la drumuri te-aține, Ca să vezi, cine mai vine. Căci faină nu mai ai, Nici galbeni poți să mai dai

Lentile

Nu se poate acoperi cu palma farmecul cotidian. Mulțumiri omenești strălucesc în amploare. Cu palma nu se poate acoperi nici gura de vulcani și lucrurile mari vibrează într-o supremă chemare.