Heinrich Heine
n. 1797Nu cred in ceru-acela...
Nu cred in ceru-acela... Nu cred in ceru-acela Cantat de popi, mereu; In ochii tai cred numai , Acolo-i cerul meu.
Nicio sărbătoare din calendar nu cade pe 13 decembrie.
Nu cred in ceru-acela...
Nu cred in ceru-acela... Nu cred in ceru-acela Cantat de popi, mereu; In ochii tai cred numai , Acolo-i cerul meu.
Vulpea
Pentru că zăpada e adâncă fără pată acea albă cădere prin aerul alb Pentru că ea șchioapătă puțin - sângerează acolo unde o nimeriseră Pentru că vânătorii au puști
Tânguire
Ea s-a dus. Era dragostea mea, luna mea și chiar mai mult Alunga puii și spăla podelele, Strângea oasele și cojile de alune după petreceri Și plesnea copiii când săreau ca niște mici sălbăticiuni, Acum băieții mâhniți n-au nici un rost, Iar fetele trag la mașina de cusut o rochie după alta, În care să-și legene trupul mlădios
33. Din intermezzo liric(1822-1823)
Un brad stă singuratic În nord cu vârfu-n nori. Adoarme-n glugă albă De ghețuri și ninsori. Visează că, departe, În orientul clar, Un palmier stă singur
Me hurtaron espacios de vida
Me hurtaron pequeños espacios de vida la madre, los hijos, los amantes. Todos tenían derecho a aquel minuto a aquella hora, a aquel día, que sumaron cientos. Yo retenía avaramente la tarde, la noche, la madrugada,